În anii 90, în Italia a început programul anticorupție numit ”Mani pulite”. Un fel de ”La Piovra” pusă în aplicare în realitate și nu ca film. În luna martie s-au împlinit 30 de ani de când acesta a fost pus în aplicare. Vai lor, el este încă în funcțiune și azi, așa de încet merge cu anticorupția. După 30 de ani, ne spun ei, au rămas în picioare 2 mari concluzii:
a) cca 80 % din cei care s-au decis să colaboreze și să facă dezvăluiri au fost acuzați ei înșiși pe nedrept de colaboraționism și au avut de suferit fizic, psihic și social. Bieții Corado!!! Până probabil (zic io) și-au dat seama să facă legii pentru protecția celor care au curajul și sparg cercul mafiot cu prea multe brațe și prea multe încâlceli.
b) Singura, dar singura direcție care a dus la scăderea procentului de manipulare și corupție pe termen lung a fost ”transparența”. Transparența în comunicare și mai ales în folosirea banilor publici. Asta e bine de ținut minte, nu?
PS Mă uit (rar, extrem de rar) la serialele noastre actuale TV. Cele mai simpatice personaj și focalizate sunt coruptul jovial de cartier, hoțul, incultul, imorala drăgălașă... Un picuț de bășcălie și hăhăială și ideea că deeeh, sunt și ei oameni, metehnele lor sunt acolo micuțe față de... ( și aici aplicăm omerta).
Revoluție morală? O să încep să mă uit în jur după un Caragiale contemporan???...
(sursa: Correre de la Serra online)
.