Cafeaua, instant sau nu, din rădăcini de cicoare, nu a fost folosită niciodată ca ingredient ”pricipal” ci doar de înlocuire. Și eu tot așa am ajuns la cicoare, atunci când nu am mai putut bea cofeină și cafeaua decofeinizată nu mi-a plăcut așa de mult.
Rădăcinile de cicoare, un produs mereu existent pe rafturile magazinelor e destul de folosit și cumpărat dar da, nu s-au făcut campionate mondiale pentru a testa gustul lor.
La fel ca margarina, apărută din ”sărăcie” în timpul crizelor celui de-al doilea război mondial, cicoarea s-a băut în cantități mari când băutura autentică nu ne-a fost disponibilă. Așa că a devenit un produs inventat din disperare. Fie era blocată, fie raționalizată sau pur și simplu nu mai era disponibilă. Acum cred că e momentul bun să vă îndemn să o gustați, fără prejudecăți.
Istoria cicorii ca înlocuitor de cafea se întinde din Franța lui Napoleon către Războiul Civil American, ambele războaie mondiale și întreaga memorie instituțională a culturii cafelei din New Orleans. Este unul dintre cele mai constant reinventate produse din istoria alimentară din ultimele două secole și jumătate.
În timpul războaielor napoleoniene, blocada navală britanică a Europei continentale, începând cu 1806, a redus drastic importurile de cafea în Franța, necesitând utilizarea rădăcinii de cicoare prăjite ca înlocuitor principal pentru a imita aroma și aspectul băuturii. Această practică a devenit instituționalizată, producția de cicoare crescând pentru a satisface cererea populației și armatei pe fondul izolării economice impuse. Acesta este punctul de origine documentat al cicorii ca înlocuitor de cafea în masă în istoria europeană. Strategia de blocadă a lui Napoleon împotriva Marii Britanii s-a întors împotriva sa sub forma unei contrablocade britanice care a blocat aproape complet accesul Franței la cafea, zahăr și alte importuri coloniale. Răspunsul francez a fost rapid. Rădăcina de cicoare era ieftină, ușor de cultivat în zonele rurale franceze și avea un gust ”amar” rezonabil. Asta dacă era preparată corect. Ideea e că a devenit peste noapte un produs agricol cultivat la scară națională.
Frederic cel Mare al Prusiei se opusese deja vehement consumului de cafea. Așa că el a instituit primul monopol de stat asupra importurilor de cafea chiar cu cca 50 de ani înaintea războaielor lui Napoleon, în 1766, ceea ce însemna că, în momentul în care blocada lui Napoleon a lovit, decenii mai târziu, Europa continentală aceștia aveau deja o memorie instituțională a gestionării deficitului de cafea prin intervenția statului. Iar cicoarea a devenit pur și simplu cea mai de succes și mai permanentă soluție la o problemă cu care autoritățile franceze și germane se luptau de generații.
În războiul civil american, sloganul ”fără cafea” devine o criză care azi e bine documentată. Un istoric al Războiului Civil a remarcat că cuvântul „cafea” era folosit mai des în jurnalele și scrisorile spre acasă ale soldaților din Războiul Civil decât cuvinte precum război, sclavie sau Lincoln.
Cafeaua, se pare nu era o consolare minoră, ci preocupare principală a existenței zilnice a soldatului obișnuit de ambele părți.
Soldații Uniunii au remarcat cât de des preparau cafea, iar soldații confederați au comentat lipsa cafelei, discutând și inventând rețete cu înlocuiri ciudate. Înlocuirile insipide includeau orice se putea găsi și prăji pe câmp, inclusiv cicoare, ghinde, păpădii, secară, arahide și mazăre. Comerțul a continuat în tot Nordul, rațiile alocate incluzând 15 kg de cafea pe an pentru fiecare soldat al Uniunii. Uniunea avea cafea din abundență. Rațiile din zona confederate omiteau adesea complet cafeaua după 1862, soldații raportând cu disperare nevoia pentru acest stimulent. O relatare documentată spune: „Ni s-a redus la un sfert de rație și suntem fără cafea.” Istoricii Războiului Civil documentează că unii dintre cei mai comuni înlocuitori erau ghinde, cartofi dulci, semințe de okra, semințe de curmale, orz, secară, grâu, făină de porumb, mazăre de câmp, semințe de bumbac, cicoare, mazăre de grădină și sfeclă roșie, aceste ingrediente fiind mai întâi fierte, uscate și prăjite sau carbonizate la flacără deschisă. Cicoarea a devenit în mod special înlocuitorul care a dăinuit mai mult decât toate celelalte în memoria culturală datorită unui anumit oraș.
Cicoarea a devenit populară în New Orleans în timpul și după Războiul Civil, când penuria de aprovizionare a forțat armata (Confederații) să raționalizeze cafeaua. Acum toată lumea își va îndrepta amintirile spre celebrul roman Pe aripile vântului. Înainte de război, New Orleans era al doilea cel mai mare importator de cafea din Statele Unite. Când Uniunea a blocat porturile din sud, orașul a apelat imediat la cicoarea prăjită, o substanță care fusese deja folosită ca înlocuitor de cafea în Europa timp de 200 de ani înainte de a ajunge vreodată în Louisiana. După ce blocada a fost ridicată și Uniunea a fost restabilită, majoritatea locuitorilor au revenit la utilizarea cafelei pure în ceașca de dimineață. O excepție notabilă este, desigur, New Orleans, unde oamenii au continuat să-și amestece cafeaua cu cicoare, împreună cu frișcă și zahăr. Consumul de cafea a devenit înrădăcinat în cultura acelui oraș, iar pauza de cafea a devenit o parte esențială a tuturor afacerilor. Ceea ce a fost inventat pur și simplu din disperarea din timpul războiului a devenit, într-un oraș american, o tradiție culinară permanentă și iubită, care există complet independent de penuria care a produs-o.
În momentul în care al Doilea Război Mondial a creat o altă criză globală a aprovizionării cu cafea, soluția cu cicoare era deja un manual documentat, vechi de un secol. Așa cum făcuseră odinioară trupele confederate, americanii au căutat alternative precum cicoarea preparată sau soia în timpul raționalizării din cel de-al Doilea Război Mondial, deși majoritatea americanilor se orientau către produse disponibile comercial, cum ar fi Postum, o băutură asemănătoare cafelei pe bază de cereale, dezvoltată de C.W. Post. Armata americană însăși a prioritizat cafeaua adevărată pentru trupele sale ori de câte ori a fost posibil, dar frontul intern, confruntându-se cu raționalizarea și prioritizarea aprovizionării către efortul de război, s-a întors la aceiași înlocuitori din epoca Războiului Civil pe care se bazaseră străbunicii lor cu optzeci de ani mai devreme.
În Europa ocupată și în timpul războiului, situația era considerabil mai gravă, iar cafeaua cu cicoare nu era o curiozitate, ci o necesitate zilnică pentru populații întregi izolate de importurile de cafea prin blocadă, ocupație și economie de război total. Ersatzkaffee, literalmente ”înlocuitor de cafea” era făcută din cicoare prăjită, ghinde, orz și alte rădăcini și cereale prăjite și a devenit băutura zilnică implicită pentru milioane de civili și soldați germani pe tot parcursul războiului.
Eu am o amintire neplăcută din copilărie cu cicoarea, existentă prin anii 60 într-un fel de dropsuri care aveau un gust execrabil și înlocuiau cacaua. în lapte. Era asemănătoarea cuburilor de vegeta concentrată și se dizolvau în lapte. Jos (***) găsiți explicația deșteptului de ChatGBT despre acestea. La 5 ani, eu le-am confundat cu bomboanele așa că am luat și am supt un astfel de ”cub”. Eram la Breaza cu bunica și sora ei și gustul a fost memorabil de ”amar”. Ai mei au râs ținându-se de burtă de strâmbăturile și văitatul meu. Ei bine mai târziu am presupus că dacă consum cicoarea solubilă o să mă strâmb ca la 5 ani dar nu a fost deloc așa. Băutura preparată corect, are un specific gust aparte și o aromă interesantă și aparte.
Conținutul de cafeină este prima și cea mai importantă diferență practică de înțeles. Rădăcina de cicoare nu conține deloc cafeină. O infuzie de cicoare nu vă va oferi niciunul dintre efectele stimulante pentru care este consumată cafeaua. Tocmai de aceea soldații confederați, civilii germani din timpul războiului și băutorii francezi din epoca lui Napoleon au fost dezamăgiți de ea ca înlocuitor autentic al cafelei, chiar și atunci când i-au apreciat aroma.
Gustul surprinde cu adevărat. Este vizibil mai fină decât cafeaua obișnuită, are mai puțină aciditate aroma e mai profundă, mai rotundă cum se spune. Se apropie de gustul ciocolatei cu procent lare de cacao. Ce e important este că nu există gustul aspru pe care îl poate produce cafeaua ieftină sau supraprocesată. Dacă nu a prejudecăți devine o băutură cu adevărat reconfortantă și fină.
Desigur că paragraful acesta este despre ”nechezol”. Cel mai bun e tot rezumatul făcut de inteligență artificială așa că vă las jos povestea lui. Știu că mulți care vor citi aceste rânduri au stat la rând, ca să cumpere cel puțin o dată cafea cu înlocuitori dar așa cum am spus la început ia încercați cicoarea, măcar o dată!
***
Cuburile de concentrat de cicoare (adesea cunoscute sub numele de „cicoare solubilă” sau „băutură din cicoare”) au reprezentat un înlocuitor popular și economic pentru cafea în anii '60. Acestea au fost intens utilizate în acea perioadă din cauza raționalizărilor și a prețului scăzut, fiind un produs preferat pentru o „cafelă” ieftină în gospodării. Concentratul de cicoare conținea extractul solidificat din rădăcina prăjită a plantei de cicoare (cichorium intybus). Un cubuleț era de obicei dozat pentru a fi dizolvat în apă fierbinte sau lapte, oferind o băutură cu o aromă amăruie, asemănătoare cafelei. Spre deosebire de cafea, cicoarea este complet lipsită de cofeină. Era folosită și ca remediu digestiv, fiind bogată în inulină (un carbohidrat benefic pentru flora stomacală și tolerat de diabetici
Nechezolul a fost surogatul de cafea popular la noi în timpul regimului comunist. În special în aniii 80. Denumirea oficială era „cafea cu înlocuitori”, iar numele de „nechezol” a fost dat ironic de români din cauza ingredientelor sale vegetale, care păreau potrivite mai degrabă pentru hrana cailor (nechezat). Rețeta oficială, inventată de bucureșteanul Alecu Radu, conținea doar 20% cafea naturală . Restul de 80% era format din ingrediente precum: năut, ovăz, orz, secară. În anii '80, din cauza crizei economice și a raționalizării produselor, cafeaua adevărată devenise un lux rar și o monedă de schimb neoficială.Deoarece conținea doar o cantitate infi Pentru a fi băubilă, compoziția trebuia adesea cernută pentru a separa bucățile mari și neuniforme.- Astăzi, nechezolul este considerat un simbol al penuriei și al absurdului din perioada comunistă din România.
-
- Am găsit și un articol despre nechezol. Aici este și sursa: r
-
- sursele
- https://www.facebook.com/istorielaculcare/photos/-%C3%AEntr-o-decizie-care-a-abolit-practic-dreptul-la-o-diminea%C8%9B%C4%83-normal%C4%83-aparatul-de/122183466746796702/
-
- https://eatshistory.com/what-is-chicory-coffee-the-wartime-substitute-that-quietly-outlived-every-war-it-was-created-for/
