Toamna lui 65+

Uneori când începi să fii atent la lume, la oameni, la emoții, înveți că a te retrage, a face un pas înapoi nu înseamnă a capitula sau a fugi speriat. Nu este nici un semn de teamă sau o formă mascată de ipocrizie. E doar o schimbare a modului în care percepi lumea și asta îți oferă o nouă și mai bogată perspectivă. Nici nu știu de unde vine prostia asta că a fi singur înseamnă cumva, a te izola.

Când înțelegi lucrurile, nu însemnă că ai căpătat o matură experiență și o înțelepciune permanentă și definitivă, e doar un simplu fapt că lumea te descoperă din altă perspectivă, începe să te ”vadă” așa cum ești și nu cum ai fost când te-au cunoscut ei. Și nu, asta nu presupune un anume fel de magie. Dacă observi, când se întâmplă asta, atenția autentică, grija pentru a eterniza un moment sau a ține la un om, capătă o altă greutate. Preocuparea ta față de un ”celălalt” trebuie să se simtă, să o percepem diferit. Alții deja o percep diferit la tine. E interesant că tu ”te retragi” dar rămâi fixat  în vizorul fiecăruia care nu te mai știe ca înainte. Este/ești, spun ei, un alt univers. O arăți prin cuvinte și prin felul cum asculți, prin simpla solidaritate într-o lume zdruncinată definitiv. Atât îți trebuie, un pic de grijă! Doar luare-aminte jur împrejur. Și atunci legăturile între oameni se reașează pe un făgaș normal. Doar că e un altul decât cel de ieri. Uneori a dobândi înseamnă a da un pas înapoi, precum azi, ceasul întors cu o oră în minus. La fel ca un corăbier ce așteaptă ca vântul să-și schimbe direcția. El trebuie să se umple de răbdare. Și încredere în vântul cel bun, în direcția cea bună. Iar tu,  e bine ca uneori doar să închizi ochii și să taci. Poate nu lumea este în permanentă schimbare. Poate ea e  încremenită într-un schelet prea strâmt. Doar tu cu neliniștile tale interioare nu te-ai osificat. Sau poate e exact invers. 

A te opri o perioadă nu înseamnă a capitula iar tăcerea ta nicidecum nu înseamnă că nu ai nimic de spus. Ci doar că spunând nu ai fost ascultat. La tine,  sunt semne că ai ajuns să te asculți pe tine însuți, să te desprinzi de probleme altora care ți s-au agățat și le cari. Trebuie doar să le dezlegi și să le lați în urmă. Nu acuzator căci azi ai înțeles că ancora nu înseamnă să cari un lest. 

 

. 

 

 

S-a copt rugina peste frunze (II)

Îmi ştiu toate anotimpurile,

Le-am trecut, în catastifele gândului ...

...cu admiraţie, pentru anotimpul exuberanţei

şi cu ... teamă pentru norii greu trecătorii ai anotimpului tăcerii...

... apoi cu câte un sentiment total nou, pentru celelalte o mie de anotimpuri dintre noi, eu cu voi, eu fără voi ...

Uneori,

am certitudinea că ştiu tot ceea ceea ce nu ştiam ieri despre mine,

totul din mine însumi 

și asta devine o mirare fără de sfârșit.

 

Dar văd şcrâşnetul de dinţii, al mintii mele încordate,

fricile le presimt și le înmulțesc

visarea, o suflu ca pe un balon rătăcit de săpun

călăritul pe atât de departele Pegas, rătăcit printre neuronii mei stresați,

ţinta răsuflării când pulsul îmi e grăbit,

or ... ruga,

ruga unui gând în clocot

cu mirosul lui de scorţişoară...

 

Şi mai ales, îmi ştiu făgaşele săpate de zbucium,

miile de întrebări  

pe drumul iertării de mine însumi. 

Mintea mea în genunchi, e un semn binelui și al bunului,

Oh, cu cât alean

Am construit anotimpul acesta,

tărâmul acela,

orizontul viitor,

gândul însămânțat sub plapuma de iarnă a indiferenței,

toate-s un paravan vizibil care mă desparte de lume

unde,

turiştii încă,

mai vizitează

grohotişuri cu amprenta genunchilor mei

plină de rouă....

.... ba nu, plină de lacrimi! ....peste care de azi,

poposesc

una câte una,

frunze ruginii...

 

În ţara iubirii de lumea asta mare,

lacrimile şi zâmbetul’s deopotrivă de multe

Doar că zâmbetele, fiind parfumuri ale dragostei

Plecă mai repede spre cer.....

 

. 

Puterea supersensibilității

” Ne-au învățat să ne temem de fisuri, să ne ascundem crăpăturile, să lustruim fiecare suprafață a existenței noastre, astfel încât să pară intactă, frumoasă, lucioasă, atrăgătoare. 

Dar eu știu că adevărata putere nu este în a fi  perfect. Este exact în fractura care nu se prăbușește cu totul, în marginea care rezistă, în sufletul care tremură, dar nu se stinge. Există o putere misterioasă în fragilitate: cea care nu se arată să cucerească, ci să rămână. Suntem din sticla suflata: transparenta, delicata, dar capabila sa refracta lumina ca nimic altceva. Fragilitatea nu este un defect: este un mod de existență care necesită atenție, care necesită prezență. Cei care sunt fragili știu să asculte scârțâiturile înainte ca acestea să devină prăbușiri. Știe să măsoare greutatea cuvintelor, să simtă valul înainte ca acesta să se spargă. Într-o lume care aplaudă zgomotul și idolatrizează invulnerabilitatea, fragilitatea puternică este cea revoluționară. Nu este vorba de a ceda, ci de a-ți îmbrățișa limitele ca parte integrantă a formei tale. Este opusul aroganței, este smerenia trupului și a inimii care își cunosc dimensiunea și, tocmai din acest motiv, se pot extinde. Nu este vorba despre romantizarea durerii, ci despre recunoașterea faptului că în unele zile este deja eroic să respiri. Este o alegere precisă să nu se întărească, să nu se transforme în piatră pentru a nu simți. 

Suntem din sticla suflata: transparenta, delicata, dar capabila sa refracta lumina ca nimic altceva. Fragilitatea nu este un defect: este un mod de existență care necesită atenție, care necesită prezență. Cei care sunt fragili știu să asculte scâșnetul înainte ca acestea să devină prăbușiri. Știe să măsoare greutatea cuvintelor, să simtă valul înainte ca acesta să se spargă. ”

(Luca Pani - „Puterea fragilității”)

 

 Luca Pani Profesor de psihiatrie clinică la Universitatea din Miami și profesor titular de farmacologie la Universitatea din Modena și Reggio Emilia

Luca Pani, doctor în medicină, cu dublă cetățenie italiană și americană, este profesor de psihiatrie clinică la Universitatea din Miami, SUA, și profesor de farmacologie la Universitatea din Modena și Reggio Emilia, Italia. Mandatul său distins include funcția de director general al Agenției Italiene pentru Medicamente (AIFA) din 2011 până în 2016 și un rol cheie în cadrul Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) și al Grupului de lucru pentru consultanță științifică (SAWP) din cadrul Agenției Europene pentru Medicamente (EMA). Prof. Pani a jucat un rol esențial în negocierea rambursării Strimvelis®, prima terapie genică la nivel global, și a fost un pionier în dezvoltarea unor Acorduri avansate de gestionare a intrării, integrate cu registre validate de reglementare, pentru o analiză amănunțită a datelor din viața reală.

Aorist

 Știai că în limba greacă veche există un concept — puțin cunoscut de cei mai mulți — care poartă un mesaj extraordinar: „aoristul”?

Aoristul nu este nici prezentul, nici trecutul; mai degrabă, el indică ceva mult mai prețios și mult mai rar: un moment, o acțiune care tinde spre infinit — ceva ce devine „pentru totdeauna”. 

În sens literal, „aorist” înseamnă „fără limite”, fără un sfârșit.

Gândește-te, de exemplu, la faimosul îndemn al lui Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți”.

 Cei care nu cunosc limba greacă s-ar putea să nu realizeze că această poruncă este formulată folosind imperativul la aorist. Aceasta deoarece, în timp ce unele acțiuni sunt sortite să aibă un sfârșit, altele nu.Nu încetăm niciodată să ne cunoaștem pe noi înșine - iată ce încercau să ne transmită grecii antici. După cum spune o vorbă: „Există oameni care știu totul — e doar păcat că asta e tot ce știu”.
Adevărata cunoaștere, în schimb, înseamnă să înveți ceva nou în fiecare zi.
Indiferent cât de multe știi - sau crezi că știi - există întotdeauna ceva incredibil care așteaptă să fie descoperit.
Același lucru este valabil pentru evoluție, învățare și devenire - dar și pentru iubire.
Nu încetăm niciodată să iubim.
Acesta este scopul studierii limbii grecești vechi.
În această limbă există elemente - precum aoristul - care ne amintesc de ceva ce am pierdut: eternitatea. 

Aoristul este modul gramatical al celor care nu se mulțumesc cu orizontul, ci caută infinitul.
Totuși, această formă verbală semnifică și altceva, la fel de prețios: „aici și acum”. 

În aorist nu există nici „înainte”, nici „după” - ci doar „acum”, care se întinde la infinit. De aceea, Homer folosește aoristul pentru a descrie despărțirea emoționantă dintre Hector și Andromaca. Pentru că acel moment este atât de intens, iar iubirea care îi leagă este atât de puternică, încât transcende timpul — cucerind timpul pentru a deveni eternă. Vezi tu, atunci când grecii foloseau timpul aorist, încercau să ne transmită ceva: „Nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitorul meu, ci în «acum». Căci până și «veșnicia» este alcătuită din multe «acum»-uri.”
(Guendalina Middei)

 

 

Hector și Andromaca reprezintă unul dintre cele mai cunoscute cupluri din mitologia greacă și din epopeea lui Homer, Ilianda. Relația lor simbolizează iubirea conjugală, datoria patriotică și tragismul războiului din Troia. Hector este cel mai viteaz erou troian, fiul cel mare al regelui Priam și al reginei Hecuba. El este apărătorul principal al Troiei în războiul împotriva grecilor. Soția lui Hector este fiica lui Eetion (regele Tebei Misiei) car eși a pierdut toată familia în războaie.

• Copilul lor: Astianax (numit și Scamandrius)

Momentul cheie din „Iliada” (Cântarea a VI-a)

Scena de adio dintre Hector și Andromaca este una dintre cele mai emoționante din literatura universală: [1]

• Hector se întoarce pentru scurt timp în cetate și se întâlnește cu Andromaca la porțile Skeeene. [1]
• Andromaca îl imploră să rămână în interiorul zidurilor și să nu se expună pericolului, amintindu-i că ea și-a pierdut tatăl și frații uciși de Ahile în Teba. [1]
• Hector își iubește familia, dar datoria față de Troia și onoarea de războinic îl obligă să se întoarcă pe câmpul de luptă, știind că riscă să moară și că soția lui riscă să fie dusă în robie

Dex și AI

 

Conform dexonline, aorist (substantiv neutru, plural aoriste) este o formă gramaticală (timp verbal) prezentă în unele limbi (cum ar fi greaca veche, sanscrita sau slava bisericească) care exprimă o acțiune trecută nedeterminată sau aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nicio referire la prezent. [1, 2, 3]

Origine și etimologie

• Provine din franceză (aoriste) și latină (aoristus).
• Este împrumutat din greaca veche (aoristos), compus din prefixul a- (fără) și oristos (mărginit, determinat), însemnând literalmente „nedeterminat”. [1]

Caracteristici principale

• Timp trecut indefinit: Indică un moment în trecut, însă nu precizează durata exactă sau starea de continuitate a acțiunii.
• Aspect punctual: Surprinde acțiunea ca pe un fapt simplu, de moment (punctual), spre deosebire de prezent sau imperfect care pot arăta o acțiune continuă sau repetată. [1, 2, 3]

Și totuși...

 

Și totuși, cine știe —

acolo unde cineva rezistă

fără speranță,

poate că acolo

începe istoria umană,

și frumusețea omului.

(Ghiannis Ritsos)

Inovații în domeniul îmbătrânirii

 

Vizitarea unui muzeu nu este doar o activitate de petrecere a timpului liber. Acest lucru poate fi un comportament cu o semnificație biologică importantă.

Un studiu publicat în revista ”Innovation in Aging”( Inovația în domeniul îmbătrânirii) a analizat și a comparat participarea a mii de adulți la activități artistice și culturale în raport cu diversele lor  „ceasuri epigenetice” , acei indicatori care estimează ritmul îmbătrânirii biologice prin intermediul modificărilor chimice ale ADN-ului.
 

Rezultatele sunt fascinante: persoanele care s-au implicat mai frecvent în activități precum lectura, audiția muzicală, vizitarea muzeelor, participarea la concerte sau alte experiențe culturale au prezentat semne asociate unei îmbătrâniri epigenetice mai lente, conform anumitor indicatori. Asta nu înseamnă că un concert înlocuiește exercițiile fizice.Doar înseamnă că organismul nu reacționează doar la alimentație, somn și mișcare.
Organismul nostru reacționează și la mediile în care este plasat.
La stimulii pe care îi primește.
La emoțiile pe care le trăiește.
La relațiile pe care le cultivă.
La calitatea atenției pe care o implică.

Arta poate reduce stresul, stimulează creierul, favoriza conexiunile sociale și crează experiențe emoționale care întrerup ciclul rutinei automate.
Acestea nu sunt doar detalii „decorative” sunt ingrediente care pot influența reglarea psiho -fiziologică, inflamația, starea de bine mentală și - în timp - traiectoriile stabile pentru sănătate. De aceea, a privi viața într-o notă idealizată sau poetică nu este suficient. Însă integrarea frumosului, a culturii și a ”stării de prezență” în viața cotidiană poate deveni o formă concretă de grijă față de sine.
Nu este ca un fel de antrenament cardio pe care să-l faci odată. Este o formă de igienă a sistemului.
 

(Charlie Fantechi)

Mecanisme mentale ajustabile - Prejucățile soft ale vieții noastre

 Printre chicoteli și sarcasm, găsim în aceste fraze multe prejudecăți patriarhale impuse doar asupra femeilor. Rudele/cunoștințele/colegii/ vecinii  le adoră și le transmit din generație în generație.

 "Prejudecăţile sunt, în multe feluri, mai nocive decât minciunile". Petru Creţia

 

”Lasă că te măriți și tu.” – pentru cei care cred că soluția universală la orice problemă în viața unei femei este asta.

”Ești prea deșteaptă, o să îi sperii pe bărbați!„ - aparent, acest lucru precum  competența este o cauză de incompatibilitate.

 ”Când faci și tu un copil?” Întrebarea apare mereu la toate întâlnirile în familie.

”Cariera e importantă dar familia să-ți fie pe primul loc, mereu.” ( Ați observat? E un mesaj transmis exclusiv  femeilor).

 Bărbatul trebuie să fie capul familiei”

”Lasă-l, așa sunt bărbații.” E fraza care normalizează comportamentul abuziv.

”Un control social ambalat în ”grijă” arată cam așa: Nu te îmbrăca/comporta/vorbii așa, vrei să fim vorbiți de vecini/ .../ ...?

”Vrei să rămâi fată bătrână?”o presiune socială ambalată în glumă de familie.

”Nu mai fi așa băiețoasă. ” Îndemnul subtil prin care femeile trebuie să se conformeze stereotipurilor.

”Cu așa un caracter, nu o să mai găsești pe nimeni să te ia.” (Fii mai comodă, obedientă, pentru alții)

 . 

 https://www.instagram.com/p/Dd8WG7dCH6e/?img_index=11&stkn=bDhocGt1eTlqbzE%3D