Flirtul industrial

 

O nouă expresie la un obicei vechi: flirtul industrial.

 

Am dat de el într-un articol științific și l-am recunoscut pentru că-l găsești peste tot, în autobuz, pe stadioane, la servici, la școală, la petreceri, în familia extinsă, ieri chiar pe Bulevard. Apare, spune dășteptul de CHatGBT când nu există un interes real într-o relație. Nu trebuie să fie neapărat o relație romantică.

 

În engleză termenul este ”industrial flirting” și chiar dacă nu este încă un termen tehnic consacrat, ci o metaforă, e ușor reconoscibilă.

 

Se pare că cel mai mult apare în muzica actuală, plină de elemente senzuale, ritmuri dansante sau aluzii provocatoare. Este folosit în emisiunile televizate mai ales în emisiunile unde există perechi și ”tatonarea” este intensă, pe ”bandă rulantă”. Este prezent în parc între tineri ca o formă modernă de socializare, la cei care nu au obiceiul de a avea discuții interesante sau profunde.

 

În jur se pornește de la o discuție plăcută, plină de amabilități și complimente și se poate ajunge la ”flirtul identic” față de toată lumea unde se sexualizează imediat în toate interacțiunile, în așa zise dialoguri ușoare și ”glume”, cu cei din jur. De fapt cei (cele) care folosesc acest tip de limbaj comunică că accepta pe oricine sau arată că urmărește doar ”cucerirea” și nu persoana. Până la urmă rezultatele arată cercetările că acest dialog duce la flirtul ”nereușit”, pentru că flirtul industrial este trecut la categoria evaluată negativ, semnalând un caracter precar, agresivitate sau lipsă de interes specific.

 

. 

Cum ne auto-îmbunătățim?

Ce cred alții despre mine! Chiar vreau să aflu și dacă da  cum îmi asum acest lucru . De ce am învățat să mă apăr de orice se spune despre mine? Ce și cum mă schimbă acest lucru și cât de deschisă sunt în realitate, la schimbare?

Sursele în josul  paginii

 

- Știți ce e cu adevărat sexy?
- Să recunoști că uneori ești defensivă și să faci ceva în privința asta..

 

- Nu ști cum să devii defensiv? 

 - Încercând și învățând să primești informațiile neplăcute fără să le transformi imediat într-un verdict asupra valorii tale.

 

Cum faci asta? 

Ai aici un acronim ”Partea ta”:

P - Pauză înainte de pledoarie (1)

A - Afect ( numește ce se întâmplă cu tine) ( 2)   

 R - reformulează înainte să răspunzi (3)

T - Testează partea adevărată (4)

E - Efectul înaintea intenției (5)

A - Asumarea  (6)

T - Trasează limita între feedback și abuz (7) 

A - acționează diferit (8) 

 

1) Observă primele semne: 

    vrei deja să întrerupi?

    construiești deja contraargumente

    simți nevoie să explici imediat contextul

    cauți să expui greșelile celuilalt

    îți vine să spui da, dar...

  Dacă da, atunci nu răspunde încă. Poți spune ( cu voce tare sau pentru tine): Simplul impuls de a mă apăra și risc să nu mai aud ce spui. Am nevoie de un minut.

 

2) Încercă să identifici amenințarea  

„Mi-e rușine”, ”Mă simt judecat”,  ”Mi-e teamă că acum mă vezi ca pe un om rău”,  ”Simt că trebuie să demonstrez că am avut motive/ dreptate/ etc” .  

 

Punerea emoțiilor în cuvinte a fost asociată  experimental cu reducerea reactivității emoționale și în unele studii, cu un nivel mai mic al suferinței raportate.  

   Ps Nu numești emoția ca să o transformi în argument: ”Mă simt atacat” nu dovedește automat că ai fost atacat. Înseamnă doar că sistemul tău de protecție s-a activat. 

 

3) Spune ce ai înțeles, fără explicații, fără ironii. Apoi verifică: ”Am înțeles corect? Care ester exemplul concret la care te referi? Ce comportament ai vrea să fie diferit?  Scopul este să transformi acuzația globală, în informație examinabilă.

 

4) Nu te întreba imediat: ”Cum demonstrez că nu este adevărat, chiar dacă formularea este exagerată?” ”Am mai primit acest feedback?”,  ”Ce ar observa un martor neutru?”,  ”Dacă un prieten ar fi făcut exact ce am făcut eu cum aș evalua eu situația?” 

    Nu este nevoie ca celălalt să aibă dreptate  în proporție de 100% pentru că tu să ai ceva de învățat.  PS: Uneori feedbackul celorlalți poate fi 20% valid și 80 % nedrept: Problema cu defensivitatea este că anulează tot. Maturitatea ta se demonstrează când reușești să vezi cei 20% și să-i păstrezi pentru a încerca să te schimbi și să refuzi restul.

 

 Adoptarea unei perspective mai distanțate și reinterpretarea conflictului din punct de vedere al unui observator imparțial au fost asociate cu o analiză mai puțin egocentrică și , în cercetări asupra cuplurilor , cu reducerea suferinței provocate de conflicte **

 

5) Intenția te conectează. Dar nu anulează efectul. 

       Răspunsul defensiv arată așa: ”Din moment ce nu am vrut, nu ai dreptul să fi afectat.”

       Răspunsul matur arată așa: Nu asta a fost intenția mea, dar te înțeleg că asta a fost efectul.” Explicarea intenției trebuie să vină după recunoașterea efectului nu locului ei.  

 

6) Dar nu așa: Chiar crezi c totul e din vina mea?. Asta poate fi o formă de defensivitate  pe care vrei s-o faci spectaculoasă șă te victimizezi. Ai nevoie de ”consolatori” în jur care fac lucrurile și mai ”rele, pentru că toți se împart în tabere. Dar problema nu nu te consolează și mai ales nu ”dispare”.

 O asumare sănătoasă sună cam așa: ”Te-am întrerup”. Am promis și nu m-am ținut de cuvânt.” Am răspuns sarcastic în loc să spun că m-a deranjat.  

  Nu îți condamna întreaga identitate. Numești comportamentul pe care îl poți repara. Pe car îl poți transforma dacă vrei.  

 

 7) A deveni mai puțin defensiv nu înseamnă să te transformi într-un burete pentru orice acuzație. 

Poți spune ”pot discuta cu tine despre comportamentul meu dar în nici un caz nu voi continua să fiu insultat.” 

”Accept că poate, pe undeva am greșit și eu  (punctând despre ce e vorba) dar nu accept concluzii exagerate, generalizate, stereotipe despre ce sunt sau nu sunt, despre ce sunt capabil și de ce nu.”

Îmi asum parte mea, dar nu o voi prelua pe a ta.” 

Una e să spui ”Celălalt are dreptate pentru că este supărat. ” și alte e să înțelegi că ”Supărarea celuilalt merită ascultată. Că afirmațiile lui, ca și ale mele, trebuie totuși verificate.

 

8) Încheieți conversația cu ceva verificabil: Data viitoare eu o să fac ”x” în loc de ”Y” pentru că chiar vreau să-mi îmbunătățesc viața. Scopul, dacă ești sincer, este să nu resetezi ciclul de până acum ci să-l îmbunătățești asta dacă chiar vrei să schimbi ceva la tine. Îmbunătățește situația, astfel încât, chiar dac e puțin, ea să se vadă.

 

 I M P O R T A N T:

 A nu te apăra imediat Nu însemna că ești vinovat.

A înțelege perspectiva celuilalt Nu înseamnă că ai renunțat la a ta.

A recunoaște un efect, Nu înseamnă că accepți toate interpretările lui.

A-ți asuma partea ta, Nu înseamnă că preiei întreaga vină. 

Un om adevărat gândește așa: vreau să aflu ce se spune despre mine, să-mi asum partea mea și să nu mă mai apăr din orice, pentru că doar prin cei din jur mă pot auto-corecta și auto-îmbunătății. Am această nevoie pentru a crește și  anu mă izola. Despre asta e vorba.  

 

Surse 

*https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17576282/

 * Putting filingsd into words affect labeling disrupts amyglala in repsonse affective stimuli Lieberman = Transpunerea în cuvinte a informațiilor și etichetarea afectului perturbă amigdala în răspunsul la stimulii afectivi (Lieberman)

 

** A heart and mind: self distancing facilitates the the association between heart rate Variability and Wise Reasoning Igor Grossman = „O inimă și o minte: distanțarea de sine facilitează asocierea dintre variabilitatea ritmului cardiac și raționamentul înțelept” de Igor Grossman

 

***  Sursa  https://www.instagram.com/p/DbQJepuiJyp/?img_index=8&igsh=MTgxOTl3bjNyODZ6Nw%3D%3D

 

 

Hold Space

 

Ieri, am fost la un concert HOLD SPACE. Ca să ajungi aici trebui să ști ce înseamnă termenul nu-i așa-i?

 

Este un loc unde tu nu acționezi dar ești mereu în ”preajma celuilalt”. Îl lași să simtă, îl lași să plângă dacă vrea, îl lași să își trăiască și mai ales să-și termine propriile emoții, într-un cuvânt, oferi spațiu pentru emoțiile ”celuilalt”.

 

Tot ceea ce trebuie să faci este să ”ai ascultare activă” sau activată la ce este în jur. Să nu ajuți, să nu pledezi însemnă și să nu ”repari” tu ce este al altuia prin sfaturi nesolicitate. Empatie, lipsă de judecată, acceptarea trăirilor celuilalt, fără critică, oferind confort prin simpla ta prezență.Eu cred că avem atât de multă nevoie ca în jur să formăm un hold space. Cu muzică sau fără.

 

V-ați gândit oare ce înseamnă activarea ascultării?În București și în țară sunt tururi ghidate pentru a-ți dezvolta ascultarea activă ( făcute de Maria Balabaș, da, da cea de la Radio). Dar ce însemnă mai exact? Simplu și ceva ce nu mai facem de mult, mai ales orășenii. Să ascultăm conștient îndreptându-ne atenția, empatia, și mai ales interesul către ce este în jur. Într-un dialog către cel ce vorbește. Și nu doar pentru a-i descifra mesajul și emoțiile din spatele discursului ci pentru a-l înțelege și dincolo de cuvinte.

 

Când celălalt vorbește, noi ne gândim la ce să răspundem fără nici o pauză, fără a-l asigura că am înțeles mesajul complet și fără ai oferi semne că nu-l criticăm, judecăm. Vrem însă să dăm cel mai bun și ”deștept” răspuns, așa ca ego-ul nostru să fie satisfăcut. Să ne arătăm superiori. Apoi suntem de cele mai multe ori grăbiți, să revenim la viața trepidantă din jur, să nu pierdem nimic.

 

Uneori aceste lucruri sunt spuse și de postura noastră și de limbajul non verbal corporal. Câte presupuneri greșite am elimina dacă am face asta mai des. Câtă încredere am oferi dacă l-am asigura pe interlocutor că i-am înțeles cuvintele în toate aspectele sale mai ales emoționale.

 

Nu știți s-o faceți? Nu zic că e ușor. Priviți însă o mamă care vorbește cu copilașul ei, făcând primii pași. Ea știe, ea are răbdare, ea are înțelegere, ea construiește încredere și reciprocitate.

.

 Ah da și mai lăsați în pace fotografiile de care e plin telefonul și trăiți momentul. (Imaginea unui apus de soare care m-a orbit la un moment dat aseară pe Bulevardul de castani).

Floarea soarelui

 

În mai toată istoria noastră ca oameni, am folosit grăsimi animale pentru gătit. Uleiurile vegetale din semințe sunt menționate în scrieri, de obicei în calitate de combustibil pentru candele.

Song (960-1279) a fost prima dinastie imperială care și-a convins cetățenii să înceapă să folosească ulei vegetal (mai precis ulei de tung) în locul grăsimilor animale. În Europa, uleiul de palmier a pătruns abia prin anii 1800, prin contactele pe care Imperiul Britanic le avea cu coloniile africane, iar acel ulei era folosit ca lubrifiant pentru mașini în timpul revoluției industriale.

La noi în țară, când se termina untura de porc, țăranii foloseau ulei de rapiță, floarea soarelui, bostan sau nuci, dar după cum povestește Crăiniceanu în „Igiena Țăranului Român”, asta se întâmpla în toamnă, când oricum mai era puțin până la ignat. Untdelemnul, uleiul de măsline venea de departe și evident cu prețuri mari.

De curând am mâncat supă din semințe de floarea soarelui. Nu era cine știe ce. Pot spune că nu era deloc gustoasă. Apoi mi-am adus aminte de povestea și istoricul plantei cultivate de floarea soarelui, inclusiv cea din 1965 - 1969 când a apărut la noi cultura pe suprafețe întinse. Uleiul de floarea soarelui, îl înlocuia pe cel de rapiță și ”oloiul” făcut în gospodării. Era perioada când apăreau pentru ”tot poporul” și frigiderele care înlocuiau răcitoarele.

Dezbaterile pro/contra erau la fel de aprinse atunci ca acum legate de vegetarianism si veganism.

Dar acum o să vă spun povestea uleiului de floarea soarelui:

Floarea-soarelui este originară din America de Nord și a fost cultivată pentru prima dată ca recoltă de către triburile indigene cu peste 4.500 de ani în urmă. Nativii americani au cultivat floarea-soarelui din tipul original de plantă, stufos, cu mai multe calatidii, pentru a produce o plantă cu o singură tulpină care susține o floare mare. Utilizările multiple ale culturilor includeau măcinarea pentru producerea făinii sau a șrotului, pentru prepararea pâinii și a prăjiturilor. Semințele erau prăjite, sparte și consumate întregi, fie ca gustare, fie amestecate cu alte semințe, nuci și boabe într-un tip de musli. Pe lângă valoarea culturii ca aliment, arheologii au arătat că floarea-soarelui avea o varietate de utilizări nealimentare.

Uleiurile și pigmenții de floarea-soarelui au fost folosiți ca protecție solară sau ca bază pentru o vopsea purpurie pentru decorarea pielii, a părului sau a textilelor, în timp ce tulpina fibroasă robustă a plantei a fost exploatată în construcții.

Floarea-soarelui a continuat să fie o cultură de bază în America de Nord timp de aproximativ 4.000 de ani, până când a fost descoperită de exploratorii europeni în 1510. Navigatorii spanioli au fost primii care au strâns cantități mari de semințe de floarea-soarelui și le-au transportat în Europa.

Însă, în următorii 200 de ani, europenii au trecut cu vederea potențialul alimentar și oleaginos al florii-soarelui. În schimb, florile cu aspect exotic s-au răspândit în Europa de Vest, ca plante ornamentale sau, într-o mai mică măsură, din punct de vedere medicinal, ca antiinflamatoare.

Cultivarea florii-soarelui s-a dezvoltat pe parcursul anilor 1700 și s-a răspândit prin Europa în Rusia și Ucraina până la începutul secolului al XIX-lea.

În Rusia s-a stabilit potențialul culturii pentru producția de ulei. Dar această dezvoltare s-a datorat, în parte, unei întorsături a sorții și Bisericii Ortodoxe din Rusia. În timpul secolului al XVIII-lea, Biserica a emis un dictat pentru perioada postului prin care se interzicea consumul de alimente produse din diferite uleiuri și grăsimi.

Pentru a ajuta enoriașii să respecte regula, ortodoxia a publicat o listă de substanțe interzise. Cu toate acestea, a omis uleiul de floarea-soarelui din listă. Cererea de ulei de floarea-soarelui a explodat, iar suprafața culturilor s-a extins la peste 800.000 de hectare în toată Rusia și Ucraina la începutul anilor 1800.

Pe măsură ce suprafața cultivată a continuat să crească, piața pentru cultură s-a diferențiat în două domenii distincte – semințe oleaginoase și semințe de consum. Cu această diferențiere, guvernul din Rusia a stabilit primele programe de cercetare pentru a dezvolta soiuri care să îndeplinească cerințele piețelor înrudite.

Un soi uriaș, cunoscut ca Mamutul rusesc, a fost dezvoltat la sfârșitul anilor 1800. Acesta era plin cu câteva sute de achene mari, cu calatidii înregistrate deseori la peste 50 cm în diametru.

În acel moment, un flux constant de est-europeni începuse să emigreze în America de Nord. Printre aceștia se aflau coloniștii ruși care au început să importe floarea-soarelui, predominant ca hrană pentru animale, bogată în proteine. Până la sfârșitul anilor 1960, programele de ameliorare s-au dezvoltat în domenii care au depășit indicatorii individuali de randament și conținut de ulei. Au fost vizate caracteristicile dorite, precum îmbunătățirea rezistenței la boli.

Cu toate acestea, eforturile de a crea hibrizi adevărați au fost limitate de capacitatea florii-soarelui de autopolenizare cu părțile sale reproducătoare masculine și feminine. Aceasta însemna că încercările de a introduce noi caracteristici de la plantele donatoare au fost diminuate de polenul propriu al florii-soarelui.

Apoi, în 1969, un cercetător francez, numit Leclercq, a realizat o descoperire care a schimbat pentru totdeauna ameliorarea florii-soarelui.

Lucrând la Institutul Agricol Francez (INRA), Leclercq a descoperit o metodă de oprire a părții masculine a florii într-un proces cunoscut sub denumirea de sterilizare masculină citoplasmatică. Acest lucru a însemnat că polenul dintr-o floarea-soarelui donatoare putea fi inserat în structurile de reproducere feminine încă funcționale ale altei plante, fără diluarea materialului genetic al plantei. Un an mai târziu, în 1970, un om de știință din Departamentul de Agricultură al Statelor Unite, numit Kinman, a descoperit cum să schimbe fertilitatea masculină în hibridul rezultat.

Programele de ameliorare au putut crea, pentru prima dată, hibrizi comerciali adevărați care să exploateze caracteristici combinate de la diferite plante-mamă.

Descoperirile înrudite au încurajat o nouă epocă de dezvoltare a caracteristicilor. Companiile de semințe au putut comercializa soiuri distincte, având o rezistență mai mare la boli și randamente mai mari, împreună cu alte caracteristici adaptate la piețele de semințe pentru consum sau semințe pentru ulei.

Aceste progrese au apărut într-un moment în care publicul începuse să dezvolte o abordare mai conștientă cu privire la sănătate în regimul propriu. Cercetările din anii 1970 au arătat că uleiul de floarea-soarelui este o alternativă mai sănătoasă la grăsimile saturate folosite în mod tradițional. În special europenii au trecut la produsele de ulei de floarea-soarelui, iar cererea a depășit rapid oferta și cultura a luat avânt.

În ultimii 25 de ani, piața florii-soarelui a continuat să crească și se situează în prezent pe locul patru între cele mai importante culturi oleaginoase din lume, după palmier, soia și rapiță.

Totuși modul în care grăsimile polinesaturate din uleiurile vegetale sunt metabolizate în organism este important pentru cei care au probleme cu greutatea. Acestea sunt „arse” de 5 ori mai lent decât carbohidrații sau grăsimile saturate, organismul preferă să le esterifice și să le depună.

În studiile pe șoareci, s-a observat că e suficient să le adaugi grăsimi polinesaturate în dietă cât să acopere 7% din calorii pentru a-i face obezi. Aceste cifre sunt confirmate dacă analizăm dieta franceză din anii 1970, în comparație cu cea de acum în care a pătruns fast-food-ul. Diferența e că ponderea uleiurilor vegetale din semințe a crescut de la practic zero la 7,5% din calorii. În 2014, rata obezității în Franța (23,9%) era aproape de cea din SUA (28%).

În imagine o floarea soarelui - plantă nativă

Poveste de groază

 

Nu-mi plac filmele sau cărțile horror și faptul că ele se înmulțesc îmi provoacă de cele mai multe ori furie. Dar o carte m-a atras în mod clar s-o citesc, s-o recitesc de nenumărate ori. Se pare că nemții, au avut aceiași părere ca mine și au considerat-o timp de 10 ani cea mai citită și vândută carte a lor. E vorba de cartea scrisă de scriitorul german Patrick Süskind, „Parfumul”.

 

Criticii și cititorii consideră că personajul criminal are un model în viața reală, un criminal în serie care vindea unguente parfumate făcute din grăsime umană, în Spania.

 

A fost acuzat că a ademenit femei și copii cu el, folosind minciuni și înșelăciuni, pentru a-i ucide și a le extrage grăsimea, pe care apoi o vindea. În apărarea sa, Blanco Romasanta a susținut că a fost victima unei vrăji care , susținea el, l-a făcut să se transforme în lup în nopțile cu lună plină . El a declarat că, odată transformat în lup, a ucis treisprezece oameni instinctiv, folosindu-și labele și dinții pentru a le pune capăt vieții și mâncând rămășițele în compania altora.

 

”Prima dată când m-am transformat a fost pe Muntele Couso. Am întâlnit doi lupi mari, cu aspect feroce. Deodată, am căzut la pământ, am început să am convulsii, m-am rostogolit incontrolabil de trei ori și, în câteva secunde, eram și eu lup. Am umblat timp de cinci zile cu ceilalți doi până mi-am recăpătat corpul. Cel pe care îl vedeți acum, Onorată Instanță. Ceilalți doi lupi care au venit cu mine, pe care i-am crezut tot lupi, s-au transformat în formă umană. Erau doi valencieni. Unul se numea Antonio, iar celălalt Don Genaro. Și sufereau și ei de un blestem ca al meu. Multă vreme, am ieșit ca lup cu Antonio și Don Genaro. Am atacat și am mâncat mai mulți oameni pentru că ne era foame.”

 

Manuel Blanco Romasanta, Cazul nr. 1778: Caz împotriva unui vârcolac, tribunalele din Allariz (Orense)

 

O a doua sursă de inspirație este oferită de casa de Parfumuri Grenouille care a dat numele personajului Jean-Baptiste Grenouille.

 

Această teorie pare să fie confirmată de o trecere în revistă a istoriei defunctei Maison, fondată în 1879 de Paul Grenouille. Odată cu înființarea mărcii sale, maestrul parfumier francez a decis să lase în urmă numele său de naștere și să preia numele pe care îl purtau acum creațiile sale.

 

Dacă vi se pare o postare înfricoșătoare ( sursele chiar sunt terifiante) gândi-ți-vă la ce vedeți zilnic la știri... 

 

 https://es.wikipedia.org/wiki/Manuel_Blanco_Romasanta

 

 https://www.omofon.com/povestea-terifianta-care-l-a-inspirat-pe-scriitorul-german-patrick-suskind-sa-scrie-celebrul-sau-roman-parfumul/

Minutul de reflecție matinal

 M-am abonat la revista online a un jurnal științific: New Scientific. O dată pe săptămână, citindu-l, mă aduc la zi, cu diverse cercetări și inițiative. Așa că mi-am setat ca  după rugăciuni, să am și așa numitul ”minut de reflecție”, privitor la educația mea. Cred că de fapt nu mai contează vârsta atunci când în orice zi aș putea deveni o variată mai bună a mea. Sunt foarte atentă de unde îmi iau informația și mai ales foarte alertă să nu rămân osificată într-o gândire deja rămasă în urmă, înapoiată, fără un progres vizibil. De unde o iau, ce apare nou, ce se schimbă, e o formă pe care o verific mereu. 

De ce ar trebui să ne educăm privitor la relații interumane și de ce acestea nu merg bine? Cum putem pierde sau strica aceste relații între noi, cum ni le ”stricăm”, cum stricăm o prietenie care a durat ani de zile sau o relație:

 

Sursele despre cele câteva cuvinte sunt două articole științifice: 

”Seven deadly sins of potential romantic partners; The dealbreakers of mate choise” de Zsofia Csajbok de la facultatea de Psihologie și Științele vieții a Universității Charles , Praga, Cehia.

 ”Relationship Dealdreakers; trait people Avoid în Potential Maters” de Prof. Peter K Jonason - Universitatea New Mexico

 

Apatia - să nu pui întrebări să nu fii curios, să răspunzi mecanic, să nu observi nimic și să te porți ca și cum relația cu ceilalți se întreține prin simpla ta prezență.

Rigiditatea și lipsa simțului umorului Asta nu înseamnă să fii amuzant tot timpul sau să transformi fiecare conversație într-un spectacol sau în circ. Înseamnă să poți râde împreună cu ceilalți, să te ”joci”, să suporți o glumă și să nu tratezi fiecare situație banală ca pe o problemă de importanță națională. 

Ostilitatea permanentă - Iritabilitatea, cinismul pasiv agresiv, plăcerea de a contrazice, sarcasmul folosit ca armă și tendința de a vedea dușmani peste tot.

Agresivitatea și intimidarea Să ridici tonul pentru a domina, să amenință , să controlezi, să umilești sau să transformi frustrările în cruzime. În cercetările despre relațiile (colegi, cunoștințe sau parteneri, etc) respingătoare, comportamentele ostile și abuzive formează două din cele mai clare categorii de respingere. 

Igienă precară și comportamentele dezgustătoare. Într-un exemplu dat de cercetători, la un eșantion de 5500 de adulți singuri, aspectul neîngrijit sau murdar a fost unul dintre cele mai frecvent menționate motive de respingere indicate de aproximativ 2/3 din participanți. Uneori nu este stilul de atașament evident ci absența folosirii săpunului. 

Lenea care devine stil de viață În aceleași studii, lenea a fost indicată de aproximativ 65% dintre participanți ca o formă de stricare a relațiilor și interconectărilor. Alte cercetări grupează lipsa motivației printre principalele semne negative, mai ales pentru o relație pe termen lung. (prietenie sau cuplu). Evident că nu este vorba despre o duminică petrecută în pat. Este vorba despre omul care nu-și conduce propria viață, dar caută un co-pilot dispus să-i împingă mașina. 

Dependența excesivă de validare. Nevoia permanentă de respingere, incapacitatea de a tolera distanța, verificările repetate, gelozia și solicitarea continuă de atenție. A avea nevoie de oameni este uman. Dar a-i cere altuia să-ți confirme existența din oră-n oră este un abonament pe care nu toată lumea dorește să-l plătească.

Aroganța Lauda de sine, superioritatea afișată, corectarea compulsivă a celorlalți, monopolizarea de tip ”eu sunt singurul om competent din încăpere”.

Stilul de viață auto-distructiv care pare ignorat este din ce ce mai prezent în jur. Consumul problematic de substanțe, compulsivitatea și obiceiurile care pun sănătatea sau stabilitatea relațională în pericol apar repetat în cercetările despre partenerii respingători și relații deteriorate unilateral. 

Lipsa interesului autentic și flirtul ”industrial”. Să flirtezi identic cu toată lumea și să sexualizezi imediat interacțiunea cu cei din jur, să comunici că ai accepta pe oricine sau să arăți că urmărești doar ”cucerirea”, nu persoana. Să flirtezi identic cu toată lumea și să sexualizezi imediat interacțiunea cu cei din jur, să comunici că ai accepta pe oricine sau să arăți că urmărești doar ”cucerirea”, nu persoana. Cercetările despre flirtul nereușit arată că tentativele sunt evaluate negativ, se semnalează un caracter precar,  agresivitate sau lipsă de interes specific.

Neseriozitatea și lipsa consecvenței Să te plângi că ești singur și să spui că tu îți dorești o relație dar să te comporți ca și cum orice responsabilitate îți amenință libertatea. Să faci promisiuni, să vorbești entuziasmant despre viitor și apoi să te porți în relație ca un musafir care poate pleca. 

 

 https://www.instagram.com/p/Da-I_g9iKhs/?igsh=MjAyZTYwOWFjOA%3D%3D

Maturitatea psihologică și recâștigarea autorității personale asupra propriei vieți

 

Validarea externă și colonizarea deciziilor:
• alegerile noastre sunt influențate de cine vrem să ne aprobe,
• frica de dezamăgire limitează evoluția personală,
• aprobarea poate deveni un mecanism de control invizibil.

Dacă nu îți definești identitatea conștient, o vei împrumuta inconștient ca un cameleon. Identitatea este o construcție psihologică fragilă care are nevoie de : coerență internă, configurare externă și limite sănătoase.

 

Dacă tu nu-i oferi aceste lucruri minții tale, ea le ia căuta în jurul tău. Și se va mula instinctiv pe mediul  care ”pare” că are răspunsuri.

Ce înseamnă de fapt să iei forma altora? Să râzi când ei râd chiar dacă nu înțelegi ce discută. Să spui că îți place ceva pentru că partenerului tău îi place. Să susții idei politice sau spirituale doar pentru că ”grupul tău” le validează. Îți modelezi felul de a vorbi, de  te îmbrăca sau de a visa, ca să ”te potrivești”.Și faci toate astea fără să realizezi că ai pierdut ceva important decât apartenențele, suveranitatea asupra propriei minți.

Potrivit cărții  ”Maturitatea psihologică și recâștigarea autorității”  a lui Erick Eirkson, formarea identității presupune un proces de explorare activă. Fără acest proces, apare ”difuzarea identitară” adică aduptarea pasivă a modelelor altora.

În cartea ”Teoria autodeterminării (coautori Deci & Ryan) una dintre cele trei nevoi psihologice de bază este autonomia - abilitatea de a-ți construi viața din convingeri autentice. fără ea, apare conformismul și anxietatea cronică. Studiile de neuroplasticitate arată că în lipsa unul sistem de valori internalizat, creierul va replica tipare dominante din mediu (efectul numit ”social mirroring”). Dacă nu ști cine ești orice te poate influența și în final vei deveni un colaj incoerent de reflexe și afilieri temporare. Nu vei ști ce vrei - doar ce se așteaptă de la tine. Nu vei ști dacă ești fericit, vei ști doar dacă bifezi ce pare coerent în ochii celorlalți

Nu trebuie să aștepți ca să știi cine ești. Îți construiești identitatea prin alegeri conștiente, repetitive, asumate.  Nu e vorba de a te descoperi. E vorba despre a te hotărî. 

Cum îți definești identitatea conștient?

*Clarifică-ți ce anume respecți, nu doar ce îți place. Întreabă-te: Ce fel de oameni admiri profund, nu superficial: Ce calități mă mișcă, chiar dacă mă simt departe de ele?

 

* Preferințele vin și pleacă, valorile rămân. Identitatea începe cu valori asumate, nu cu stări emoționale trecătoare.

 

* Uită-te la alegerile tale sub presiune. Cine ai fost când ai fost respins? Ce ai făcut când ai pierdut controlul? Adevărata identitate n e (doar) ceea ce ai descoperit despre tine la  o analiză. Este și ce alegi să exersezi în fiecare conflict, chiar și când e greu, rușinos, solitar.

Cum îți definești identitatea conștient?

* Scrie-ți o constituție personală. Nu e poetic. Nu e vag. E funcțional ca un stat:

Principiile mele nenegociabile sunt: ... Valorile pentru care aș sacrifica relații sau oportunități - ca să rămân fidel mie sunt:... 

Modele pe care nu le mai vreau în viața mea: ...

Deciziile pe care le iau indiferent de frică sunt: ...

 

Dacă nu îți scrii conștient regulile interioare, vei trăi după regulile altora. Așa că antrenează-te, antrenează-ți sinele prin repetiție, nu introspecție infinită. Ești ceea ce repeți, nu ceea ce îți spui în gând. Vrei să fi curajos? Exersează că spui adevărul în contexte mici. Vrei să fi disciplinat? Fă-ți un ritual care te provoacă zilnic. Vrei să fi creator? Crează, postează, greșește, învață, experimentează, fii consecvent.

 

 Cum îți definești identitatea conștient?

* Alege-ți oamenii lângă care să crești. Tribul e un amplificator, nu o sursă identitară. Grupul nu ar trebui să-ți spună cine ești. Ar trebui să-ți dea mai mult curaj să fii cine ești deja.  Un grup ”sănătos” îți întărește vocea, nu o înlocuiește. Îți dă încredere să exprimi ce credeai că e ”prea ciudat” sau ”prea sensibil” sau ”prea mult”. 

Revizuiește-ți identitatea periodic. Identitatea sănătoasă nu e un tatuaj ca să nu-l poți șterge niciodată dar trebuie să știi ”cine ești pentru totdeauna”. Uneori asta înseamnă să știi cine ești acum și cum iei deciziile când lucrurile din jur se vor schimba.

Nu-ți construi identitatea ca pe o închisoare. Fă-o ca pe o democrație adică matură, cu reguli dar  și cu alegeri, ajustări și mai ales loc de reformă. 

Nu uita, nu ești o etichetă, ești un sistem viu și dacă nu te guvernezi conștient vei fi guvernat de impulsuri, de context sau de altcineva, manipulator. 

https://www.instagram.com/p/DUNpNtiDB2Q/?img_index=9&igsh=MW15ZDdzMmFrNnB1MQ%3D%3D