Cod roșu de maci

 

Macii și răbdarea

Mă gândesc că azi dacă aș fi fost/rămas în Timișoara aș fi mers să mănânc un baigli cu mac. Mi s-a făcut poftă, dintr-o dată, de plăcinta cu mac bănățeană, pe care pe aici nu prea am întâlnit-o.

Ei bine, luna mai e tare frumoasă și datorită fotografilor care pentru a găsi peisaje frumoase, caută în natură colțuri pline de flori naturale. Și mai avem slavă Domnului destule. Grija lor e să nu ofere locația că acestea să nu dispară. Câmpurile de rapiță, de grâu, grădinile cu ceapă în floare, rezervațiile de bujori, de ghiocei, de brândușe sunt fotografiată în cele mai frumoase momentele ale lor iar cei care plătesc o ședință foto, acolo au amintiri de neuitat.

Ploieștenii beneficiază de câmpul de maci plantat în Parcul Municipal Vest. Apropo, e foarte frumos încă acolo. Doar trebuie să facem efortul să ajungem singuri să-l vedem. Nu uitați și de Grădina Botanică cu colecțiile sale de bujori, iriși, trandafiri. salcâm galben și arborele lalea.

Acum să ne întoarcem la maci, căci eu mai am în glastră câțiva care mi se deschid chiar acum sub ochi cu câteva reflecții.

- 10 %. Da, zece la sută penalizare aveai dacă șefii inspectau și vedeau maci în lanul de grâu (graminee) înainte de anii 1989. În loc să penalizeze producătorii de semințe te penalizau pe tine pentru că la semănat, în toamna ce trecuse, nu eliminasei semințele buclucașe. Cum să semeni câteva zeci de hectare de cereale, și să găsești/ cauți macul (sau neghina). Era un fel de a căuta acul în carul cu fân. Mie nu mi s-a întâmplat pentru că grădinăritul nu intra în zona asta dar tot am rămas cu sentimentul că roșu pe galben ( maci în lanul de grâu) înseamnă neglijență, nu e de bine și e un fel de ”demascare” a unei trebi prost făcute când nimic nu mai e de retușat.

Dacă iubesc ceva la maci, în afara frumuseții lor efemere de mătase creponată, nu e nici dulceața, siropul, nici petalele în salată, nimic culinar. Este rezistența semințelor. Căci planta are un termen de germinare mult mai mare decât media plantelor. Așa că o sămânță stă ea și așteaptă condiții prielnice mult mai mulți ani decât alte plante. Gândiți-vă la asta, când ronțăiți primul covrig cu mac.

Acum dacă mă întrebați pe mine, ce mi-ar place mai mult și mai mult decât un splendid câmp, compact și unicolor de flori , ei bine răspunsul este unul pestriț. O pajiște montană plină și multicoloră. Un ecosistem sănătos ce mai!!!