- Ce faci?
- Îmi fac un CV.
- Ce chestie, păi ești de mult pensionară.
- Așa-i. Dar niciodată nu am avut un CV bun, unul adevărat. Mereu au fost doar ”adecvate”, făcute să fiu cumpărată pe preț cât mai mare. Oamenii se buchisesc să adauge și chiar să inventeze merite, talente, activități ,fără să vadă că de fapt ei se reduc mereu pentru a fi acceptați. Uită de asta! Nu te-ai născut să fii o cameră încuiată, râvnită pe ascuns. Iar profesiunea nu este decât un drum secundar. De nelipsit, dar secundar.
Azi îmi caut un loc în lume și vezi bine am neapărată nevoie de un CV. Uite așa, într-o zi te trezești și cu puțină precauție, începi să îndepărtezi lestul, ca pe niște bucăți de scoarță. Să privești numai esența.
În permanență îmi caut cuvinte mai bune din energia durerii, din nașteri, transformări la zi, chiar și din bătrânețe și sărăcie. Și din disperare merită să înveți. Păi nici nu văd un mai bun început pentru un CV ca lumea.
Știi, un CV cum trebuie, ar trebui să conțină, în primul rând de câte ori te-ai îndrăgostit, apoi ai plâns și ai fost îmbrățișată râzând. De câte ori i-ai lăsat pe alții să plece când ai reușit să înțelegi că unele povești - când se termină - protagoniștii nu mai trebuie amintiți.
Există atât de multe adevăruri simple de consemnat într-o autobiografie, pe care nu le băgăm în seamă în timp ce fugim să prindem și să includem lucruri scumpe, zgomotoase, doar pentru fericirea de a avea un ordin de mărime pe care să-l deținem. Viața, cred, înseamnă profunzimi. Profunzimea cu care trăiești din ceea ce ai. Ești mult mai mult decât ești făcut să crezi! Uite în loc să controlezi mereu ce cred alții despre tine mai bine verifică să nu te mai ascunzi ca un melc în propria cochilie, să nu te mai protejezi cu minciuni albe. Suntem născuți să fim din aceiași substanță cu visele. Nu-ți mai împături amintirile ca pe o lenjerie pusă la păstrare, doar pentru musafiri.
Ai dat o mână de ajutor altcuiva? Să-și vindece răni vechi? Să-și slăbească lanțurile? Să-și împlinească dorințele? Să-și echilibreze greșelile? Să se adapteze după o nereușită? Ești mult mai mult decât ești făcut să crezi, poate un cavaler rătăcitor, loial. Cu veleități de erou doar pentru cei din jur. Ei bine asta nu trebuie nicidecum să lipsească dintr-un CV. Unul complet.
Lasă în urmă armurile. Descotorosește-te de ce ne afectează adaugă doar ce ne completează. CV-ul este ceva ce rămâne în tine, chiar și atunci când toți ceilalți pleacă. Sunt lucruri care până la urmă definesc ființa umană. Apoi deschide ferestrele, ști tu care, pentru un plus de afecțiune și tandrețe de care lumea asta nu e niciodată sătulă.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu