Cum se completează un CV!

 - Ce faci?

- Îmi fac un CV. 

- Ce chestie, păi ești de mult pensionară. Nu-ți ajung anii de muncă?

- Așa-i, sunt pensionară dar niciodată nu am avut un CV bun, unul adevărat. Mereu au fost de folos doar cele ”adecvate”, făcute să fiu cumpărată pe preț cât mai mare. Oamenii se buchisesc să adauge și chiar să inventeze merite, talente, activități, fără să vadă că de fapt ei se reduc mereu pentru a fi acceptați. Uită de asta vreau un CV adevărat! Nu cred că te-ai născut să fii o cameră încuiată, râvnită pe ascuns. Iar profesiunea nu este decât un drum secundar. De nelipsit, dar secundar. Un CV, la urma urmei e o auto-bigrafie. Iar  biografiile nu se opresc când ieși la pensie.

Azi îmi caut un loc în lume și vezi bine am neapărată nevoie de un CV. Uite așa, într-o zi te trezești și cu puțină precauție, începi să îndepărtezi lestul, ca pe niște bucăți de scoarță. Să privești numai esența.  Esența asta acum, o cuantific. În permanență îmi caut cuvinte mai bune din energia durerii, din nașteri, transformări la zi, chiar și din bătrânețe și sărăcie. Știai că și din disperare merită să înveți? Păi nici nu văd un mai bun început pentru un CV ca lumea. 

 Știi, un CV cum trebuie,  ar trebui să conțină, în primul rând de câte ori te-ai îndrăgostit, mai apoi ai plâns și ai fost îmbrățișată, râzând. Trebuie să includă de câte ori i-ai lăsat pe alții  să plece după ce ai reușit să înțelegi că unele povești - când se termină -  protagoniștii nu mai trebuie amintiți.  

 Există atât de multe adevăruri simple de consemnat într-o autobiografie, pe care nu le băgăm în seamă  în timp ce fugim să prindem și să includem lucruri scumpe, zgomotoase, doar pentru fericirea de a avea un ordin de mărime pe care să-l deținem. Viața, cred,  înseamnă profunzimi. Profunzimea cu care trăiești din ceea ce ai. Ești mult mai mult decât ești făcut să crezi! 

Uite în loc să controlezi mereu ce cred alții despre tine mai bine verifică să nu te mai ascunzi ca un melc în propria cochilie, să nu te mai protejezi cu minciuni albe. Suntem născuți să fim  din aceleași substanțe ca visele. Nu-ți mai împături amintirile ca pe o lenjerie pusă la păstrare, doar pentru musafiri. 

Ai dat o mână de ajutor altcuiva? Să-și vindece răni vechi? Să-și slăbească lanțurile? Să-și împlinească dorințele? Să-și echilibreze greșelile? Să se adapteze după o nereușită? Să se ridice și să înainteze? Ești mult mai mult decât ești făcut să crezi! Ești poate un cavaler rătăcitor, loial? Ai veleități de erou și te lași văzut doar de cei din jur? Ei bine, asta nu trebuie nicidecum să lipsească dintr-un CV. Unul complet.   

Lasă în urmă armurile. Descotorosește-te de ce ne afectează adaugă doar ce ne completează.  CV-ul este ceva ce rămâne în tine, chiar și atunci când toți ceilalți pleacă. Sunt lucruri care până la urmă definesc ființa umană. Apoi deschide-ți ferestrele, ști tu care, pentru un plus de afecțiune și tandrețe de care lumea asta nu e niciodată sătulă.

.