Cafeaua s-a scumpit în ultimul timp mai mult ca benzina, spunea cineva ieri în supermarket.
Cum au ajutat cafenelele la răspândirea democrației moderne, stimulând literatura periodică Ilumi- nismului și renașterii:
Conform cărții lui Jeanette M Fregulia, „A Rich and Tantalizing Brew: A History of How Coffee Connected the World”, în secolul al IX-lea, un păstor etiopian pe nume Kaldi a observat că animalele sale deveneau ”deosebit de jucăușe” odată ce ronțăiau un anumit tufiș de fructe de pădure, așa că a decis să le încerce și el. Legenda spune că, odată ce Kaldi a gustat din fructele plantei „poezie și cântecul au ieșit din el”.
Potrivit lui Judith Hawley, de la Royal Holloway, Universitatea din Londra, alte variante ale poveștii descriu cum un imam îl întâlnește pe Kaldi după ce acesta mâncase fructele de cafea și observă efectele stimulatoare ale plantei. Așa că cere să guste și el iar imamul rămas treaz, s-a rugat până noaptea târziu.
Curând, cafeaua a început să se răspândească ca o modalitate prin care credincioșii religioși rămâneau alerți și reușeau să se închine fie toată noaptea fie pornind din zorii zilei.
„Acest lucru a fost deosebit de important pentru sufism, cea mai mistică ramură a islamului... ”cafeaua este cea care îi făcea pe derviși să se învârtă”, a explicat Hawley.
Până în secolul al XVI-lea, cafeaua ajunsese la Constantinopol și devenise un element de bază în cultura ospitalității Imperiului Otoman, unde primele cafenele s-au dezvoltat ca un spațiu de întâlnire și relaxare pentru bărbați.
Una dintre cele mai vechi băuturi nealcoolice de societate ale Imperiului Otoman, cafeaua era servită oriunde oamenii negociau și făceau comerț, iar practica consumului ei în comun s-a răspândit treptat în Vest. Decenii mai târziu, când cafeaua a ajuns pentru prima dată în Europa de Est, Italia și mai târziu în Anglia, a fost folosită ca tratament medicinal pentru o serie de afecțiuni, de la cele legate de gust, la pietre la rinichi. Potrivit lui Morris, cafeaua consumată inițial în Anglia în secolul al XVII-lea era probabil similară cu cafeaua turcească modernă, cu zaț și era adusă din Yemen de la Mocha. În ciuda gustului amar, primii băutori britanici au lăudat pe scară largă efectul revigorant al cafelei, descriind-o ca „o băutură turcească... oarecum fierbinte și neplăcută dar cu o senzație plăcută după”.
Explozia cafenelelor în Londra a coincis cu perioada premergătoare perioadei Iluminismului timpuriu. Cafeneaua lui Rosee a cunoscut un succes rapid, în parte pentru că era situată în centrul comercial și financiar înfloritor al orașului iar cârciumarii vecini susțineau că Rosee le fura afacerea, falimentându-i în timp ce negustorii se adunau să savureze băutura stimulentă sub copertina tarabei sale și, mai târziu, în magazinul său cu lambriuri din lemn.
Cultura londoneză a consumului de cafea s-a răspândit curând în toată țara din dorința bărbaților de a discuta afaceri – indiferent dacă domeniul lor era drept, comerț sau știința. Cafenelele ofereau o serie de lucruri pe care tavernele nu le ofereau.”
Așa că ușor cafenelele au înlocuit tavernele ca spații de socializare. Atât pentru oameni de afaceri cât și pentru literați. Până în 1663, la mai puțin de un deceniu după deschiderea primei tarabe a lui Pasqua Rosee, existau 83 de cafenele în Londra. Aceste cafenele timpurii aveau o clientelă aproape exclusiv masculină.
Regele se temea că băutura ar putea provoca instigare sau complot la violență împotriva tronului.
„Acel amestec de citire a știrilor, discuții, schimb de idei a fost crucial pentru răspândirea rapidă a cafenelei într-o perioadă de creștere rapidă a cunoașterii” A fost, de asemenea, locul de naștere al literaturii în Anglia. Hawley spune că „cafeneaua e pusă pe hârtie” sub formă de eseuri.
Periodicele Tatler și The Spectator au fost fondate în 1709, respectiv 1711, prin colectarea de povești din cafenele, ceea ce le-a consolidat ca principalul loc pentru a afla cele mai recente știri.
În 1675, miniștrii regelui Carol al II-lea au încercat să suprime și să închidă cafenelele pe motiv că aveau „efecte malefice și periculoase”. Regele se temea că băutura cafelei ar putea provoca instigare sau complot la violență împotriva tronului și a ordonat „închiderea completă a cafenelelor”, deși ulterior a retras interdicția cu două zile înainte ca aceasta să intre în vigoare.
Dincolo de Londra, cafenelele au proliferat în orașe portuare precum Bristol, York și Norwich. În paralel acolo a înflorit și o cultură înfloritoare a lecturii și scrisului în cadrul cafenelelor. Cafenelele au devenit o parte esențială a punerii în scenă pentru înțelegerea „renașterii urbane” din Anglia de după Restaurație, deoarece dezbaterea publică a influențat în mod esențial dezvoltarea culturii democratice moderne și a civilizației.
Patronii cafenelelor impuneau un anume comportament politicos deoarece se credea că un comportament politicos facilita capacitatea de a argumenta științific. Această „revoluție burgheză”, a explicat Cowan, a coincis cu o „revoluție comercială” și o creștere a comerțului extern. Dar în paralele au apărut și zvonurile negative: ”nevestele considerau că cafenelele făceau bărbați impotenți pentru că după atâtea întâlniri și politețe, ei nu mai erau buni de nimic. Și cârciumarii împrăștiau zvonuri potrivit cărora cei ce merg în cafenele devin efeminați. Unii critici mai duri au susținut chiar că cafenelele tolerau manierismele feminine în rândul bărbaților - un sentiment care a persistat decenii întregi.
Pe măsură ce cafeaua și-a continuat răspândirea în Europa în secolul al XVII-lea, țările imperialiste au înființat plantații de cafea în coloniile lor pentru a satisface cererea tot mai mare. Franța a devenit unul dintre cei mai mari producători, plantând cafea în Saint-Domingue (Haiti de astăzi). Până în anii 1760, sclavii de pe Saint-Domingue produceau mai mult de jumătate din cafeaua lumii. Pe măsură ce ideile iluministe au ajuns în Santo Domingo, sclavii au început să-și ceară drepturile, ceea ce a dus la revoluția haitiană și la independența tinerei țări. Emanciparea foștilor sclavi din Haiti a fost un punct de cotitură pentru cafeaua din întreaga lume. Cu 1.000 de plantații distruse, industria cafelei din Haiti s-a prăbușit.
Ulterior, consumul de cafea a scăzut în Marea Britanie, în special pe măsură ce consumul de ceai a devenit mai răspândit. La începutul secolului al XIX-lea, Marea Britanie și-a extins producția de cafea în Ceylon (Sri Lanka) și India, dar o epidemie de boli cauzată de ciuperca Hemileia vastatrix a distrus plantațiile de cafea din ambele colonii pe parcursul unui deceniu. Astfel, plantațiile au fost convertite la ceai, consolidând rolul acestuia ca băutură preferată în Marea Britanie.
Pe măsură ce modele legate de băutură s-au schimbat în Marea Britanie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, la fel s-au schimbat și cafenelele, care au devenit mai exclusiviste. Unele, cum ar fi cele din jurul St James' din Londra, au evoluat în instituții de elită, exclusiv pentru membri, asociate cu jocurile de noroc.
„Oamenii au dat vina pe cafea că ”le pierde timpul”, când ar fi trebuit să muncească. O denumeau un lux exotic, risipind valuta forțată a națiunii pentru un produs care nu are nicio valoare nutritivă. Acest tip de legătură dintre teama fiziologică de efectele pe care cafeaua le avea asupra masculinității britanice a devenit un vector al ostilității față de cafenele”.
Declinul dramatic al consumului de cafea în Marea Britanie din secolul al XIX-lea a avut loc exact în momentul în care cafeaua a luat avânt în America de Nord, odată cu ascensiunea Braziliei ca producător crucial de cafea pe spatele muncii sclavilor africani.
Deși Anglia și imperiul său au devenit în mare parte societăți bazate pe băutorii de ceai până în anii 1820, reapariția culturii cafelei și a cafenelelor în Regatul Unit este incontestabilă în ultimele decenii.
Acum suntem în ”al treilea val” al cafelei. Fiecare oraș are un lanț de cafenele și s-au înmulțit barurile de espresso prietenoase cu internetul. Popularitatea cafenelelor britanice în stil italian a dus la transformarea espresso-urilor, cappuccino-urilor și latte-urilor în băuturi britanice obișnuite. În ultimul deceniu, multe pub-uri au început chiar să servească cafea în timpul zilei pentru a concura pe această piață relativ nouă.
Cafenelele se deschid din nou pe măsură ce tot mai multe pub-uri se închid. Numărul pub-urilor scade de la an la an,în timp ce numărul cafenelelor crește. „Practic, cafeneaua a preluat cumva locul pub-ului tradițional ca spațiu social.”
La mai bine de 350 de ani după ce Pasqua Rosee și-a înființat umila tarabă la Londra, se pare că coffeeshop-urile își revendică din nou rolul inițial de spațiu preferat al britanicilor pentru a socializa, a răspândi știri și a împărtăși idei noi.
Foto I cafenea din Imperiul Otoman
Foto 2 Tarabă cu cafea in Londra
Foto 3 Literatura la Cafenea
Sursa: https://www.bbc.com/travel/article/20201119-how-coffee-forever-changed-britain?brid=YWdncwFLz_4PH_5VunOUGG8XTlsa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu