Azi dimineață am citit despre anandamida, o substanță cunoscută și sub numele de N-arahidonoiletanolamină (AEA). Asta mi-a adus aminte de examenul de chimie organică din facultate, un adevărat hop, de anul I. Amintiri și despre experiențele din laborator, o clădire dezafectată acum și cum visam (coșmaruri, ce mai!) desene cu molecule organice. Nu vă spun cât de nedreptățită m-am simțit când am ”picat” primul examen. Am avut un al treilea subiect legat de ”vitaminele B”. Așa că aducându-mi aminte de aceea zi tristă, am căutat acum câte ceva despre vitamine pe internet. Și acum după ce am citit rezumatul inteligenței artificiale, mă simt nedreptățită. Din trei subiecte două le știam dar ”Gogu”, domnul profesor de chimie era mereu foarte aspru. Eu, picată pentru o exprimare nefericită care arăta că nu ajunsesem la ultimele pagini din cărțoiul de ”organică” și pentru îmi spuneam eu a scuză fiind printre ultimii din cauza numelui cu S, mai nimeni nu mai avea răbdare să asculte cu bunăvoință.
”Gogu” se pronunța de noi studenții Horticulturii, apăsat și era mai mereu în glumele noastre ca o formă de a strica cheful cuiva, mare vitejie sau refulări dramatice în cuvinte de nereprodus... Nu prea știu nici de ce îmi plăceau denumirile latinești de la botanică însă nu suport să pronunț: Tiamina (Vitamina B1); Riboflavina (Vitamina B2); Piridoxina (Vitamina B6) sau Ciancobalamina ( Vit B12) și nici nu vreau să spun tare N-arahidonoiletanolamină ( ia încercați!) dar anandamina este un cuvânt care te îndeamnă să-l placi. Poate pentru că are în interior silaba ”anda” ce corespunde mai multe nume îndrăgite de mine.
Am pierdut examenul (singurul de altfel) din cauza complexului vitaminelor B, eu spunând ”complexul vitaminelor B de la B1 - la B12” pe când nu existau descoperite doar 4 sau 5 dintre ele. Ei bine răspunsul meu, hmm, îmi dau seama acum, nu era neștiință ci o previziune din viitor. E clar, atunci răspunsul nu a fost valabil dar acum după 40 de ani se încadrează perfect pentru că s-au mai adăugat o seamă de descoperiri, care în 1981, mi-au fost considerate ”aberații”. Oricum știam că o să pic examenul. Cineva îmi ghicise în cafea și prezicerile erau la mare modă în sesiune.
De fapt fiind ultimul examen, mă justific eu acum, eram epuizată și asta și-a pus amprenta pe prima mea sesiune serioasă, iar în 5 zile nu aveam cum să termin toceala la cele peste 800 de pagini de învățat.
Acestea fiind zise, să ne întoarcem la molecula ”fericirii”. Anandamina este un produs natural preparat de organism, adesea numit și „molecula fericirii” datorită rolului său în reglarea stării de spirit, plăcerii, apetitului și memoriei. Este un neurotransmițător lipidic necesar unei vieți echilibrate.
Provine din sanscritul „ananda”, care înseamnă fericire, plăcere supremă sau binecuvântare. Este produs la nevoie în membranele celulare și din păcate se descompune rapid, pentru a regla funcții precum somnul, apetitul, memoria și dispoziția emoțională. Dacă apetitul meu e mare, oare produc mai multă anandamină decât trebuie?
Se găsește în mod natural în cantități mici în ciocolata neagră sau boabele de cacao. Anandandamida joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei, fiind implicată în gestionarea durerii și în procesele de relaxare iar medicii gerontologi recomandă suplimentarea de ciocolată neagră pentru acest motiv vârstnicilor.
Ei bine, totul până aici e adevărat dar cantitățile din alimente sunt prea mici pentru a influența semnificativ creierul. Senzația plăcută a consumului de ciocolată vine de la ideea de răsfăț (adică răsplată) +zaharuri și lipide, teobromina și cofeina din cacao. Împreună duc la acel mecanism de ”bine”. Alte surse de anandamină sunt trufele negre și ariciul de mare.
Așa că cel mai bine este să ne-o fabricăm singuri. Creierul nostru o prepară când primește stimuli. Stimulii apar când ești în activitate. Față de alți neurotransmițători aceasta se fabrică nu se depozitează nu avem în stoc și e necesară permanent, influențând homeostazia.
Homeostazia este capacitatea organismului de a-și menține mediul intern stabil și echilibrat (temperatură, pH, glicemie), în ciuda schimbărilor din mediul extern. Acest proces vital de autoreglare asigură funcționarea optimă a celulelor și supraviețuirea, folosind mecanisme de feedback (hormonal și neuronal) pentru a corecta orice dezechilibru. Dacă homeostazia este afectată pe termen lung, pot apărea afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea sau tulburările hormonale.
Așadar, homeostazia este dovada unei inteligențe biologice care lucrează permanent pentru noi – fără pauză, fără oprire, fără zile de odihnă, iar noi trebuie să conștientizăm importanța acestui termen și să avem grijă de corpul nostru ca de un mecanism prețios.
Tot ceea ce facem, ce mâncăm, cum dormim, cât ne mișcăm sau cât stres resimțim, influențează acest echilibru delicat numit homeostazie. Ești activ, ajuți acest mecanism.
Concluzia mea este să devenim activi fizic și intelectual ca și când am mânca mereu câte o ciocolată de calitate...
PS: Digresiunea mea despre examenul de chimie în această postare are două funcții: este pentru colegii mei de facultate ca să le produc un pic frisoane de aducere aminte pentru că examenul de chimie l-am dat cândva în 1981, când teii erau înfloriți adică era mai mult mai, decât iunie.
Și a două parte era pentru mine pentru ideea de a-mi pune creierul în activitate chiar acum de dimineață..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu