Cum activăm molecula fericirii

 

Azi dimineață am citit despre anandamida, o substanță cunoscută și sub numele de N-arahidonoiletanolamină (AEA). Asta mi-a adus aminte de examenul de chimie organică din facultate, un adevărat hop, de anul I. De experiențele din laborator o clădire dezafectată acum și cum visam eu desenele cu moleculele organice. Nu vă spun cât de nedreptățită m-am simțit când am ”picat” primul examen. Am avut un subiect legat de ”vitaminele B”. Așa că aducându-mi aminte de aceea zi tristă, am căutat acum câte ceva despre vitamine pe internet. Și acum dup ce am citit rezumatul inteligenței artificiale, mă simt nedreptățită Din trei subiecte două au fost bune dar ”Gogu”, domnul profesor de chimie era mereu foarte aspru. Eu, picată pentru o exprimare nefericită care arăta că nu ajunsesem la ultimele pagini din cărțoiul de ”organică”.

Am pierdut examenul (singurul de altfel ) din cauza complexului vitaminelor B eu spunând ”de la B1 - la B12”. Ei bine răspunsul meu, ămi dau seama acum, nu era neștiință ci o previziune din viitor. E clar atunci răspunsul nu a fost valabil dar acum după 40 de ani este perfect adică s-au mai adăugat o seamă de descoperiri care în 1981 mi-au fost considerate ”aberații”. De fapt fiind ultimul examen, mă justific eu acum, eram epuizată și asta și-a spus cuvântul pentru că nu terminasem cele 800 de pagini de învățat.

.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la molecula ”fericirii”. Anandamina este un produs natural preparat de organism, adesea numit și „molecula fericirii” datorită rolului său în reglarea stării de spirit, plăcerii, apetitului și memoriei. Este un neurotransmițător lipidic necesar unei vieți echilibrate.

Provine din sanscritul „ananda”, care înseamnă fericire, plăcere supremă sau binecuvântare. Este produsă la nevoie în membranele celulare și din păcate se descompune rapid, pentru a regla funcții precum somnul, apetitul, memoria și dispoziția emoțională.

Se găsește în cantități mici în ciocolata neagră sau boabele de cacao. Anandandamida joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei, fiind implicată în gestionarea durerii și în procesele de relaxare. iar medicii gerontologi recomandă suplimentarea prin adaos de ciocolată neagră vârstnicilor.

Ei bine, totul până aici e adevărat dar cantitățile din alimente sunt prea mici pentru a influența semnificativ creierul. Senzația plăcută a consumului de ciocolată vine de la ideea de răsfăț (adică răsplată) zaharuri și lipide, teobromina și cofeina din cacao. Împreună duc la acel mecanism de ”bine”. Alte surse de anandamină sunt trufele negre și ariciul de mare.

Așa că cel mai bine este să ne-o fabricăm singuri. Creierul nostru o prepară când primește stimuli. Stimulii apar când ești în activitate. Față de alți neurotransmițători aceasta se fabrică nu se depozitează ca stoc și e necesară permanent influențând homeostazia.

Homeostazia este capacitatea organismului de a-și menține mediul intern stabil și echilibrat (temperatură, pH, glicemie), în ciuda schimbărilor din mediul extern. Acest proces vital de autoreglare asigură funcționarea optimă a celulelor și supraviețuirea, folosind mecanisme de feedback (hormonal și neuronal) pentru a corecta orice dezechilibru. Dacă homeostazia este afectată pe termen lung, pot apărea afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea sau tulburările hormonale.

Așadar, homeostazia este dovada unei inteligențe biologice care lucrează permanent pentru noi – fără pauză, fără oprire, fără zile de odihnă, iar noi trebuie să conștientizăm importanța acestui termen și să avem grijă de corpul nostru ca de un mecanism prețios.

Tot ceea ce facem, ce mâncăm, cum dormim, cât ne mișcăm sau cât stres resimțim, influențează acest echilibru delicat numit homeostazie. Ești activ, ajuți acest mecanism.

Concluzia mea este să devenim activi fizic și intelectual ca și când am mânca mereu câte o ciocolată de calitate...

PS: Degresiunea mea despre examenul de chimie în acestă postare are două funcții: este pentru colegii mei de facultate ca să le produc un pic frisoane de aducere aminte pentru că examenul de chimie l-am dat cândva în 1981 când teii erau înfloriți adică mai mult mai decât iunie.

Și a două parte era pentru mine pentru ideea de a-mi pune creierul în activitate chiar acum de dimineață...