Azi, din nu știu ce colț al minții mi-a venit în minte gustul de margarină. Acum cca 10 ani eram în vizită la un fel de muzeu al satului din Canada. Acolo am văzut ustensile de preparat margarina pentru prima dată. Margarina era un produs folosit laolaltă cu untura seul și uleiurile extrase din diverse plante și se pare că a atinge apogeul consumului în timpul penuriei de unt din timpul războaielor mondiale.
Margarina în forma ei actuală fusese deja inventată în 1869, în Europa de chimistul francez Hippolyte Mège-Mouriès. Acesta a răspuns unei provocări lansate de împăratul Napoleon al III-lea, care a oferit o recompensă pentru crearea unei alternative ieftine și ușor de transportat la unt, destinată armatei și păturilor sociale sărace. Ca urmare a necesității modernizării armatelor au fost puse la muncă creiere care au descoperit conservele, adică modul de conservare sub vid, în cutii metalice sau recipiente de sticlă specială și cei doi înlocuitori importanți pentru hrana armatelor: înlocuitorul de cafea și de unt.
Mège-Mouriès a brevetat un produs numit inițial „unt de margarină”, obținut prin combinarea grăsimilor de vită (seu) cu lapte și apă. Numele provine de la grecescul margarites (perlat), datorită aspectului alb-lucios al produsului.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei de hidrogenare a grăsimilor, producătorii au început să înlocuiască grăsimea animală cu uleiuri vegetale precum cel de floarea-soarelui sau de palmier. Pe piață au apărut noi game care conțineau lapte și rețete optimizate pentru tartinabilitate, un exemplu notabil fiind lansarea brandului Rama sub licență Unilever. Majoritatea l-am folosit. și nu doar pentru produse de coptură cum se zice acum. În lipsa untului puteai să prepari o cremă pentru prăjituri cu margarină Rama. Iată unul dintre produsele pentru care se stătea mult timp la cozi.
Istoria margarinei în Canada este marcată de un război legislativ de peste 60 de ani între industria lactatelor și consumatori. Margarina a fost interzisă aproape complet între 1886 și 1948, fiind protejată exclusiv prin legi care au generat contrabandă și piețe negre. (potrivit The Canadian Encyclopedia, 1886) Guvernul canadian a votat Legea Industriei Lactate, interzicând fabricarea, importul și vânzarea margarinei, sub pretextul protejării sănătății publice (deși motivul real era lobby-ul puternic al fermierilor. Interdicția a fost ridicată temporar din cauza crizei de unt din timpul Primului Război Mondial. După război, fermierii și-au recăpătat influența, iar interdicția a fost reintrodusă în 1923. Un trafic intens de „margarină de contrabandă” s-a format între Canada și Newfoundland care la acea vreme era o colonie britanică. Margarina fabricată din ulei de balenă și de focă era vândută pe teritoriul canadian la jumătate de preț.
Când acest produs s-a liberalizat, pentru a nu fi confundată cu untul, provinciile au obligat producătorii să vândă margarina de culoare albă. Unele companii au distribuit pachete cu colorant galben atașat în pungă.
Să știți că fiind din cei care-și bagă nasul cam peste tot, mă uit cu curiozitate la coșurile din supermarketuri. Vă întreb și pe voi? Ați văzut pe cineva cumpărând margarină, pentru că eu chiar și în perioadele de post îndelungat nu văd ... și totuși rafturile sunt pline...
