Omul fără nici o ciudățenie e suspect

 CIUDAT. din bulgară, čudat, cu sensul de „minunat”, „care provoacă mirare”. În română, sensul a alunecat spre „straniu”, „neobișnuit”, „bizar”, dar rădăcina păstrează ideea de uimire: ceva care întrerupe firescul previzibil și obligă privirea să se oprească.

1. Care iese din obișnuit; straniu; bizar; greu de încadrat în așteptările comune.
2. Care provoacă mirare, surpriză sau nedumerire prin felul său de a fi, de a apărea, de a se comporta ori de a funcționa.
3. Prin extensie psihologică: om, gest, idee sau fel de viață care nu se lasă redus imediat la normele, reflexele sau categoriile grupului.
A fi ciudat nu înseamnă să fii defect. Înseamnă să produci o mică întrerupere în așteptările celorlalți.

P.S. Asta nu înseamnă că orice ciudățenie trebuie celebrată. Unele ciudățenii trebuie educate. Unele trebuie temperate. Unele sunt doar imaturitate cu o pălărie interesantă. Dar ciudățenia sănătoasă merită apărată, pentru că acolo se află, de multe ori, exact partea de sine care nu a acceptat să fie dresată.

Omul fără nici o ciudățenie e suspect. 

O anumită doză de ciudățenie  este dovada că mai există în tine o parte care nu a fost ”educată” doar să placă. A fi ciudat, înseamnă să nu-ți sacrifici structura interioară doar ca să devii ușor de acceptat. Societatea are nevoie de oameni previzibili. Cultura are nevoie de oameni recognoscibili. Grupurile preferă oameni ușor de citit, ușor de introdus într-o categorie. 

”E ca noi”

”E normal„

”E la locul lui” 

Normalul nu este întotdeauna sănătos. Uneori normalul este doar boala majorității, repetată suficient de des încât nu mai scandalizează pe nimeni.  Ciudățenia este parte din tine care a rămas suficient de vie încât să nu încapă perfect în cutiile sociale disponibile.

Este diferența aceea fertilă dintre omul care s-a adaptat și omul care s-a domesticit. Este spațiul în care personalitatea nu mai cere permanent aprobarea de la obiceiul colectiv. Adaptarea spune ”înțeleg lumea în care trăiesc și pot funcționa în ea” Domesticirea spune: Renunț la forma mea ca să nu incomodez lumea în care trăiesc.” Omul care nu-și permite nici o ciudățenie, ajunge să fie locuit de alții. Vorbește cum se vorbește. Dorește ce se dorește. Se rușinează de ce i s-a spus că este rușinos. Admiră ce se admiră. Se teme de ce se teme grupul. Personalitatea lui este de fapt un amestec de reflexe sociale interiorizate. 

Să fii ciudat înseamnă să ai o formă proprie suficient de clară încât să nu fii absorbit complet de normalul din jur.  Nu înseamnă să fii împotriva lumii din principiu. Înseamnă să nu confunzi lumea cu singura formă posibilă a vieții. Ciudat este omul pe care ceilalți nu-l pot procesa din prima. Ciudat este gestul care nu se aliniază reflexului colectiv. Ciudat este felul de a fi care se lasă tradus complet prin ” așa se face”. Ieși din turmă pentru că în ”cancel culture” se tinde spre uniformizare, spre predictibilitate.

  

 https://www.instagram.com/p/DZXcaNfiKLw/?img_index=1