Hold Space

 

Ieri, am fost la un concert HOLD SPACE. Ca să ajungi aici trebui să ști ce înseamnă termenul nu-i așa-i?

 

Este un loc unde tu nu acționezi dar ești mereu în ”preajma celuilalt”. Îl lași să simtă, îl lași să plângă dacă vrea, îl lași să își trăiască și mai ales să-și termine propriile emoții, într-un cuvânt, oferi spațiu pentru emoțiile ”celuilalt”.

 

Tot ceea ce trebuie să faci este să ”ai ascultare activă” sau activată la ce este în jur. Să nu ajuți, să nu pledezi însemnă și să nu ”repari” tu ce este al altuia prin sfaturi nesolicitate. Empatie, lipsă de judecată, acceptarea trăirilor celuilalt, fără critică, oferind confort prin simpla ta prezență.Eu cred că avem atât de multă nevoie ca în jur să formăm un hold space. Cu muzică sau fără.

 

V-ați gândit oare ce înseamnă activarea ascultării?În București și în țară sunt tururi ghidate pentru a-ți dezvolta ascultarea activă ( făcute de Maria Balabaș, da, da cea de la Radio). Dar ce însemnă mai exact? Simplu și ceva ce nu mai facem de mult, mai ales orășenii. Să ascultăm conștient îndreptându-ne atenția, empatia, și mai ales interesul către ce este în jur. Într-un dialog către cel ce vorbește. Și nu doar pentru a-i descifra mesajul și emoțiile din spatele discursului ci pentru a-l înțelege și dincolo de cuvinte.

 

Când celălalt vorbește, noi ne gândim la ce să răspundem fără nici o pauză, fără a-l asigura că am înțeles mesajul complet și fără ai oferi semne că nu-l criticăm, judecăm. Vrem însă să dăm cel mai bun și ”deștept” răspuns, așa ca ego-ul nostru să fie satisfăcut. Să ne arătăm superiori. Apoi suntem de cele mai multe ori grăbiți, să revenim la viața trepidantă din jur, să nu pierdem nimic.

 

Uneori aceste lucruri sunt spuse și de postura noastră și de limbajul non verbal corporal. Câte presupuneri greșite am elimina dacă am face asta mai des. Câtă încredere am oferi dacă l-am asigura pe interlocutor că i-am înțeles cuvintele în toate aspectele sale mai ales emoționale.

 

Nu știți s-o faceți? Nu zic că e ușor. Priviți însă o mamă care vorbește cu copilașul ei, făcând primii pași. Ea știe, ea are răbdare, ea are înțelegere, ea construiește încredere și reciprocitate.

.

 Ah da și mai lăsați în pace fotografiile de care e plin telefonul și trăiți momentul. (Imaginea unui apus de soare care m-a orbit la un moment dat aseară pe Bulevardul de castani).