De ce să ne fie frică să fim mai mult decât suntem?

 

 Trăim închiși în noi ca în niște seifuri blindate. Ca niște camere obscure. Devenim ermetici și uneori plini doar de noi. Ne uităm, unii la alții, cum acolo ne mucezesc cuvintele și ni se stafidește creierule pentru că trăim doar pentru a supraviețuii, pentru a ne umple timpul, a ne umple ziua, una după alta. Oamenii mor de prea multă tăcere. Fragilitatea noastră de aici ne vine că mulgem informațiile și cuvintelor celorlați, depozitându-le. Nici măcar nu mai observăm. Nu ne mai observăm. Ne uităm cu jind, unul la altul, cum celălalt trăiește cu adevărat și tu încet te anulezi, devenind doar absență. În loc de admirație, te macină deschiderea celuilalt. 

 

Nici nu știu ce e mai important. A rămâne om sau a deveni om? Emoțiile noastre au nevoie de spațiu, de aer, de a fi spuse, de a fi judecate, chiar de a fi negate. Cuvintele noastre au nevoie să iasă la lumina soarelui precum noi doar afară, acumulăm vitamina D. Viețile noastre nu se măsoară în zile ci în bunătate, în sacra grijă pentru celălalt, în ”pe unde mai ești? În „cum ai ajuns”? În ”mi-e frică”, ”ajută-mă”, ”te înțeleg”? Sau chiar în ”o să te iert!”

 

Cât de mult ni se poate schimba o zi dacă nu ne e frică să fim prea mult, prea emotivi, prea adânci, prea afectuoși, prea bucuroși. Suntem fragili dacă ieșim din noi dar ăsta este cel mai revoluționar și curajos act ce există. 

 

Dacă le-ai învățat, nu lăsa cuvintele importante să-ți rămână în gât sau pe undeva închise în cotloanele inimii. Spune celorlați cât de importanți suntem unul pentru celălalt. Spune-le-o acum! Spune-le-o tare! Spune-le-o cu căldură! Spune-o chiar dacă te îneacă un pic lacrimile. Problema nu este că o spui prea mult sau prea des, problema este să nu mai simți nimic la un moment dat. De ce ne-ar fi frică să fim mai mult decât suntem?

 

Viața nu se măsoară în zile ci în momente când ști că te simți mai puțin singur mulțumită celuilalt. Ști, uneori suntem salvați de cel mai mic compliment. Sincer. 

 

Nu trăim doar pentru a ne umple zilele. 

Începem cu un pas! Apoi o facem din  nou! Și din nou.

 

 .