Prea multe cuvinte servesc celor ce nu vor să înțeleagă pentru cei care-și închid ochii amețiți și confuzi
Frumusețea e un privilegiu acordată celor curajoșiAntonia Chimenti
”Țineți-vă bine gânduri bune! / Spăl podele creierului cu torent înlăcrimat de Cuvânt.”
duminică, 11 noiembrie 2018
vineri, 2 noiembrie 2018
SPECTACOLUL CIREŞULUI
Raul Sebastian Baz
Mi-a apărut cireşul în vis şi m-a certat:
- De ce nu faci curăţenie în jurul rădăcinilor mele?
De ce nu tunzi iarba şi de ce nu astupi şanţurile
pe care le-au săpat sobolii şi furnicile?
Nu trebuie să te omori cu firea, nu trebuie să te speteşti -
numai în jurul meu fă ceea ce trebuie, nelucrătorule,
fiindcă-ţi spun: e o problemă de viaţă şi de moarte.
Vezi bine că am înflorit la maximum şi trebuie să ştii
că peste două zile va veni vântul Zephyros
să-mi scuture petalele,
aşa cum m-am înţeles cu el anul trecut.
Pentru evenimentul ăsta, află, m-am pregătit îndelung.
In fiecare zi m-am gândit, toată iarna, la un nemaivăzut model
în care vreau ca împreună cu prietenul meu, vântul,
petalele să le aşternem pe pământ.
Dar cum vreodată, Doamne, va reuşi să-l înţeleagă cineva
şi să-l admire
în iarba asta încurcată, printre atâtea muşuroaie şi săpături?
Am invitaţi de marcă la spectacol - o să vină
un conte foarte pretenţios din ramura spaniolă
a casei imperiale a bondarilor,
cu o impresionantă suită de granzi credincioşi;
din nord, soseşte o cochetă delegaţie de privighetori
cu gât albastru, păsări care niciodată până acum n-au ajuns
pe aceste meleaguri,
iar de la tropice s-au anunţat două familii dintr-o specie
de fluturi albi, aflată de mai bine de un an
pe cale de dispariţie.
Te rog, nelucrătorule, nu mă lăsa să mă fac de ruşine
altfel să ştii că o să mă usuc şi o să mor în numai câteva
săptămâni.
Mi-a apărut cireşul în vis şi m-a certat:
- De ce nu faci curăţenie în jurul rădăcinilor mele?
De ce nu tunzi iarba şi de ce nu astupi şanţurile
pe care le-au săpat sobolii şi furnicile?
Nu trebuie să te omori cu firea, nu trebuie să te speteşti -
numai în jurul meu fă ceea ce trebuie, nelucrătorule,
fiindcă-ţi spun: e o problemă de viaţă şi de moarte.
Vezi bine că am înflorit la maximum şi trebuie să ştii
că peste două zile va veni vântul Zephyros
să-mi scuture petalele,
aşa cum m-am înţeles cu el anul trecut.
Pentru evenimentul ăsta, află, m-am pregătit îndelung.
In fiecare zi m-am gândit, toată iarna, la un nemaivăzut model
în care vreau ca împreună cu prietenul meu, vântul,
petalele să le aşternem pe pământ.
Dar cum vreodată, Doamne, va reuşi să-l înţeleagă cineva
şi să-l admire
în iarba asta încurcată, printre atâtea muşuroaie şi săpături?
Am invitaţi de marcă la spectacol - o să vină
un conte foarte pretenţios din ramura spaniolă
a casei imperiale a bondarilor,
cu o impresionantă suită de granzi credincioşi;
din nord, soseşte o cochetă delegaţie de privighetori
cu gât albastru, păsări care niciodată până acum n-au ajuns
pe aceste meleaguri,
iar de la tropice s-au anunţat două familii dintr-o specie
de fluturi albi, aflată de mai bine de un an
pe cale de dispariţie.
Te rog, nelucrătorule, nu mă lăsa să mă fac de ruşine
altfel să ştii că o să mă usuc şi o să mor în numai câteva
săptămâni.
Oh, bătrâne cireş, i-am răspuns întorcându-mă pe partea cealaltă
dar oare-n sufletul meu cine va veni să desţelenească?
Cine va curăţa cu cuţitul de foc solzii păcatelor mele de neiertat,
cine va tăia lanţurile grele ale remuşcărilor necurmate
şi cine va sparge o bortă în zidul înalt pân'la cer al dorinţelor
neîmplinite pe care le port cu mine?
Tu însuţi fă toate astea, a zis cireşul, îţi stă în putere,
nu-ţi trebuie decât puţină hotărâre ca să porneşti din loc.
Mergi dimineaţă şi pregăteşte-mi terenul, ca să pot oferi
un spectacol pe cinste, apoi o să te-ajut să ieşi şi tu la lumină:
drept mulţumire-ţi voi aduce anul acesta
cele mai dulci, mai parfumate şi mai cărnoase cireşe
pe care le-am zămislit vreodată
în lunga mea viaţă.
.
dar oare-n sufletul meu cine va veni să desţelenească?
Cine va curăţa cu cuţitul de foc solzii păcatelor mele de neiertat,
cine va tăia lanţurile grele ale remuşcărilor necurmate
şi cine va sparge o bortă în zidul înalt pân'la cer al dorinţelor
neîmplinite pe care le port cu mine?
Tu însuţi fă toate astea, a zis cireşul, îţi stă în putere,
nu-ţi trebuie decât puţină hotărâre ca să porneşti din loc.
Mergi dimineaţă şi pregăteşte-mi terenul, ca să pot oferi
un spectacol pe cinste, apoi o să te-ajut să ieşi şi tu la lumină:
drept mulţumire-ţi voi aduce anul acesta
cele mai dulci, mai parfumate şi mai cărnoase cireşe
pe care le-am zămislit vreodată
în lunga mea viaţă.
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)