Calus

Calus:
 
Când eram mică, îmi rupeam coaja de la răni să văd pielea nou apărută, rozalie, uneori cu sânge proaspăt. Și eram amenințată că o să trăiesc cu cicatrice, semnele alea ”urâte”, toată viața. Între timp am constatat că doar rănile adânci fac cicatrice durabile. Ce noroc pe noi cu calusul ăsta!

Mai târziu, la ”Fiziologia plantelor” parcă, am învățat despre calus, calusul de toamnă. O minune a toamnei, un răspuns al plantelor altele decât cele anuale, la programarea propriului ADN. Foioasele îl au în natura lor când te gândești la căderea frunzelor, care ar trebui să fie o ”rană imensă și multiplă” a fiecărui pom. Vrei nu vrei, e cald ca vara, ele, frunzele sunt programate să cadă. Programate după luminozitatea care  scade și nu după temperatură va să zică. Înțelegem că ține de logica fotosintezei cumva. Se pare că plantele sunt programate și după umiditate așa că în toamnele secetoase ele frunzele, pică mai repede să nu secătuiască rezervele copacului ce se retrag spre rădăcini.

Ce este uimitor și vizibil nouă acum, este formarea acestui calus ”preventiv”, înainte de rănirea plantei prin căderea frunzelor. Întâi, din timp, încep se se formeze celule ”calus” prin țesutul frunzei. Un fel de fermoar îmi imaginez eu. Ele despart încetișor teaca pețiolului de ramură, vizibil frunza îngălbenește lipsită de procesul obișnuit de fotosinteză și de legăturilor directe la sursa de hrană, și la un moment dat când rana a fost acoperită total dar total, atunci frunza se desprinde lin, la prima adiere și cade. Cred că ăsta era un alt motiv de joacă al copiilor, acela de a pune degetul pe frunze galbene și a le determina să cadă. 

Și mă gândesc acum de ce nu procedăm și noi, la fel de atenți în jur, cu lucrurile care știm că ne vor produce răniri?

Luați-vă timp să vă uitați zilele acestea cum cad frunzele și țineți minte lecția despre calus, cine știe cui va fi de folos....

Și pentru ploieșteni, de cei adevărați, cei care au copilărit pe Bulevard, nu uitați că începe spectacolul castanelor ce cad. Așadar hai pe bulevard, spectacolul acestora este mai intens și mai plin de semnificații decât toate ”acțiunile culturale” ale zilelor acestea. De când mă știu eu îmi umplu buzunarele cu castane! Și ah da, știu că nu avem pe bulevard bănci de odihnă, ele fiind prea împodobite de găinaț.

.
CÁLUS s.n. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2. Țesut vegetal născut în urma rănirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizează rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – bătătură].

.