Polimnia, cea de mai jos și care pare în acest tablou să aibă mișcări de macarena e totuși o muză foarte sobră a imnurilor, a cântecului sacru și a dansului ritual.
Draga de ea frumoasă și discretă, pudică de cele mai multe ori dar mereu cu inima deschisă e o fire meditativă și sigur îi va ajută și pe cei care acum au examene pentru că este muza geometriei, meditației, agriculturii. Brrr, se spune chiar că ea a inventat gramatică! Cel mai mare talent al ei, pentru cei de vârsta mea este legată de memorare. Rugați-vă ei să nu vă întâlniți în anul ce vine cu dna Alzheimer.
Mă gândeam la grecii Polimniei, (ce să fac, mă trage cumva ața...) ei au cunoscut puterea unui imn, a liniștii spirituale a sentimentului profund religios și au lăsat-o să cânte printre oameni la fel ca și printre zei. Anticii credeau că a înălța un imn sau a scrie o poezie sacră era o chestie foarte foarte tare așa că la un moment dat au ridicat-o într-o bună zi în Olimp pentru a încânta zeii, crezând că pe pământ lecția fusese deja învățată... :P
Mă gândeam și la noi (mine), vom începe noi să avem grijă de cuvintele noastre, de gesturile noastre, de ritualurile nostre mistice, de ritualurile frumuseții din noi? Vom recupera, ăsta e cuvântul, vom recupera drumul spre propria ascendență, spre însănătoșire, spre dulceața rugăciunii și spre bucuria sacralității?
Acum cu 30 de zile înainte de venirea primăverii, poate încercăm solitari, promisiunea mai multor zâmbete, moderarea impulsurilor ce degenerează, înlocuirea temerilor?
Azi, primul pas, într-un AMR de întâmpinare, când poate scuturând umbrele iernii din noi ascultăm un concert fie la geam dis d edimineață fie un Stravinsky de exmplu: Le Sacre du Printemps
https://www.youtube.com/watch?v=RLR0gHhDcKc
1800 Charles Meynier - Polimnia
