Da, da atitudinea, asta este, ea face mare parte din schimbare. Și menținerea ei, la cote evident pozitive. Dar suntem noi niște înțepeniți? Încleștați în opinii și deloc doritori să gândim mai profund? Suntem.
Cum facem să avem disponibilitatea de a dori și a face schimbare? Mereu. Nu numai până la nu știu ce vârstă?
În primul rând să știm că nu e ușor și să vrem să facem încercări chiar dacă rezultatul poate deveni o greșeală, un eșec. Provocările cele mai mari sunt depășirea eșecului sau a mentalității că a existat un eșec. Așa ne-au setat educația și cei din jur.
Apoi să nu ne fie frică. Frică de schimbare e frica de înaintare. Cum învățăm să anticipăm viitorul?Unde și când îl recunoaștem? Alături de cine?
Prea multă protecție, prea mult culcușit în bula noastră? Prea neîncrezători? Poate prea cârcotași.
Schimbarea înseamnă mereu o nouă direcție , înseamnă o nouă mentalitate, înseamnă a învăța alte și alte forme de comunicare cu oameni total noi ...înseamnă a veni în întâmpinarea schimbării, nu a te piti după colț să nu te ajungă. Păi de unde ”oameni noi” când auzi mereu că avem îndeajuns de mulți prieteni, îndeajuns de mule cunoștințe?
Schimbarea înseamnă să gândești mult ”out of the box” dar în același timp să te păstrezi în limita valorilor tale, lărgindu-le granițele, nu autolimitându-te.
Stau și mă uit la ce am scris. Cam multe întrebări, nu-i așa? Dar de fapt întrebările mele de aici se vor răspunsuri. E o șmecherie de stil să știți. Sunt sigură că v-ați prins. Atunci când întrebările devin răspunsuri, țineți minte, ele pot fi și catalizatori. Te riști? Te riști să mergi mai departe?
Atitudinea, ei da, ea face toți banii!
.
.
