Ce faci cu astfel de spirale care necesită răbdare și mai ales o zi fără vânt? Nu mai bine cumperi o floare care să țină mult? Un ghiveci? Nu mai bine un buchet bine garnisit cum am văzut cu miile ieri la început de an școlar? Un pămătuf floral pus alandala în marea majoritatea a buchetelor?
Eu cred că uneori e nevoie să ne oprim din treburile cotidiene și să marcăm sau să dilatăm timpul. Să formăm amintiri, alte amintiri decât cele cotidiene construind ceva frumos și mai ales ceva efemer. Exact asta ne trebuie nouă copii ai veacului vitezei și consumerismului: mesajul efemerului și cel al răbdării. Printr-o astfel de construcție, la fel ca pe plajă cu castelele de nisip, pur și simplu nu facem altceva decât să citim noi în sufletul nostru atât de adânc încât o să spunem că nu ne mai recunoaștem... Să descoperim că putem inventa și spune lucruri în culori și forme pe care altfel nu le poți spune pentru că de fapt sunt o grămadă de povești în jurul nostru care nu au nevoie de cuvinte.
Apoi după o muncă de migală să simți că uite vine un vânt de toamnă și, ... și învârtejește munca ta, împrăștiind totul. O minte deschisă mereu e cea care poate acumula, poate inova și poate face/reface din bogăția de posibilități de lângă noi. Totul e să vrei să colaborezi cu cei din jur și uneori chiar și cu vântul ca în cazul acesta ...
Vorbim mereu de timp de calitate, angajamente ambițioase de a face ”ceva”. Care este povestea voastră de a încetini timpul într-un dram de frumos, irepetabil și uneori dăruibil?
.
https://www.instagram.com/gartenwerk/
