...pentru muzică și poezie.
Observ că oamenii pun mai mult accent pe interpretare (prodigioasă, extraordinară, cunoscută) decât pe ascultare, grăbiți cum suntem, superficiali cum suntem. Și mai mult pe ”ce” ascultăm decât pe ”cum” o facem.
Însă dacă mergi pe varianta spusă de mine, întrebarea e: ”Cum ascultăm și cum o facem punându-ne toate simțurile și simțirile în alertă?”
Oare te lași în voia cuvintelor sau sunetelor? Ai curajul acesta? Ai încredere că o să capeți sensibilități nesesizate până acum? La fel ca în cazul unei rugăciuni, simți cum se formează un spațiu anume, locuit de sunete sau cuvinte și locuit de clipele de tăcere dintre ele. Ne atinge, se contopește, se topește dându-ne o altă dispoziție, o altă încredere, ne dezvăluie o altă partitură a întregii noastre vieți? Scrijelește, cicatrizează, formează o sensibilitate aparte și într-o formă neexplicabilă face ordine și face curățenie interior?
Dați-vă voie să ascultați versuri și muzică, ca unul dintre cele mai frumoase lucruri întâlnite în viață.
.
