Mereuuimirea

 Mereuuimirea

Nimic nu-ți aduce o bucurie mai mare decât uimirea autentică în ochii unui copil. Ochii cât cepele, ceva neîncredere în căutare lor, un cap un pic înclinat și acel moment ce face declicul în mintea cea crudă, după care sar pe tine cu întrebări.

Ieri am povestit mult și aceștia (vezi foto) au fost cei mai mici și atenți ascultători ai mei. Poveștile mele vin din alt timp dar a fost extraordinar să le aducem în prezent împreună. Am în mână o carte care are o poveste despre plictiseala regală și cum a fost combătută dar și despre gustul și mirosul lipiciului de altă dată. Am în spate 3 vitrine pline cu alte multe cărți și care de aici încolo vor fi citite/răsfoite de copii și profesori. Am adus de acasă niște nimicuri, o farfurie ceramică cu o figură regală, un ceainic și o sticluță, ambele de argint care au fiecare mai bine de 100 de ani și i-am lăsat pe copii să le desfacă, miroasă și pipăie. Îmi aduceau aminte de mine, în podurile copilăriei. 

De data aceasta ”muzeul” a venit la ei în școală. Am inaugurat o expoziție unde au fost expuse în primul rând câteva din obiectele personale ale Reginei Maria. Unde? La Colegiul Reginei Maria din Ploiești. Colegiu care în următorii ani va împlini 100 de ani de atestare. (PS: Pe la începuturi a fost Școală de țârcovnici, pun pariu că nu știați. Așa că am avut și eu ce învăța!)

Dintre obiectele expuse, pe mine m-a dat gata o pictură: cei 5 crini regali și o cruce celtică. La Pelișor, am citit mult despre modul în care picta Regina Maria, cum dilua culorile ca ele să se întrepătrundă, cu câtă minuțiozitate și acuratețe așternea flori pe hârtie. Această acuarelă e coperta principală a programului celor două concerte de dans susținute de balerina N. Trouhanowa, în scop de caritate. Banii adunați erau dirijați spre Societatea Materna  de sub înaltul patronaj regal.

Pe elevi (mai ales pe băieți), i-a impresionat carnetul original de conducere al Reginei Maria. Permisul a fost eliberat încă din 1909 și Principesa Maria, îl folosea când avea posibilitatea să călătorească și să șofeze singură. Adică nu în România. (Permisul a fost eliberat de Touring-Club-ul german, filiala din München, în anul 1909. Maşina pe care o conducea principesa, după cum reiese din datele cuprinse în permis, era un Mercedes, model 35 H, număr de fabricaţie 5060, serie a motorului 7798. Principesa Maria este una dintre puţinele femei care au străbătut, la acea dată, Germania la volanul unui automobil.)

Cu cei mari am povestit despre Constituția României din 1923. Acum fix 100 de ani. Cea mai liberală, democratică și modernă Constituție europeană la vremea aceea și pe bună dreptate cum spunea unul din profesori, Constituția la care se fac referiri și azi.

 
Apoi am trecut la povești și locuri pe care le cunosc și ei, așa ca între ploieșteni: adică Bulevardul cu castani. Le-am spus cum acum 130 de ani, un băiețel pe nume Nicu (bunicul meu patern), auzind că vine Regele a fugit de acasă chiar în ziua inaugurării  Statuii Vânătorilor decis să ”dea și el mâna cu Vodă!” Și cum văzând aglomerația s-a urcat într-un castan ca să privească parada. Pentru mine era evident că nu era singurul din copaci dar nu știu dacă nu era cel mai mic).

A urmat o întrebare promptă de la piciului cu ochelari rotunzi din fața mea (clasa a III-a): ” - Cât de mare era castanul? Acum merg să-l văd” 

După care decis, se îndreaptă spre ieșire trăgându-și colega de mână: ”-Eh, hai cu mine, eu știu povești mai de groază decât asta!    

:)

Ieri, de fapt nu eu am fost protagonistul și nici beneficiarul ci doar povestitorul din spate. Importante au fost conferința susținută de admirabila dna Georgeta Filitti despre ”Regina Maria, o femeie înaintea timpului său” și colecția particulară cu obiecte personale ale Reginei Maria a dl. Wargha Enayati.