Azi, am simțit o picătură rece pe ceafă
(... sau cum văd eu lungul drum de la ”a fii” la ”a face”)
Aparent, sperăm mereu ca generațiile viitoare să schimbe ceva... de
aceea suntem plini de povești și mai ales de condamnări ... Și ce se
întâmplă cu asta? Afli cât ești de mic ca simplu spectator... Atât! De
pare că avem de-a face nu cu capete ce gândesc ci cu o pădure de
arătătoare demascatoare ...
Mie, dorința de schimbare îmi vine atunci când încerc să-mi promovez un
vis, nu să-l protejez... și ... da, cel mai greu e apoi drumul lung până
la:
”Și dacă știi să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o să-L regăsești în tot ceea ce ți se întâmplă” (?)
Și asta, pentru a-mi confirma și limpezii certitudinea de om că
sunt pe unul din drumurile care mie îmi plac - nu mai drepte, nu mai
ușoare - ci dintre cele în care pot vedea mai departe: și înainte și în
sus ...
De asta avem nevoie, de multe vise! De vise realizate! Să nu ne mai sărăcim! O simt ca respect. O simt ca datorie.
.
”Țineți-vă bine gânduri bune! / Spăl podele creierului cu torent înlăcrimat de Cuvânt.”
duminică, 24 august 2014
vineri, 22 august 2014
Rotit de vânt
Dimineața,
mă inundă
cu atâtea lucruri teribile
și mă descopăr
de cele mai multe ori
lăcrimând pe lacătu'inimii.
Pân'ce se de desface.
De mai multe ori decât aș bănui io,
se desface...
Și doar atât îmi trebuie
la adăpostul de-o clipă,
să te văd cum te odihnești printre gândurile-mi
ca într-un hamac ...
Pe-acolo la hotarul pe unde eu tocmai m-am terminat de știut;
pentru ca în mine
rotite de vânt,
și de-o incredibilă blândețe
și de-o inimaginabilă mirare,
să-nceapă profunzimile fiecărui altcuiva,
ca de exemplu tu,
în mine...
mă inundă
cu atâtea lucruri teribile
și mă descopăr
de cele mai multe ori
lăcrimând pe lacătu'inimii.
Pân'ce se de desface.
De mai multe ori decât aș bănui io,
se desface...
Și doar atât îmi trebuie
la adăpostul de-o clipă,
să te văd cum te odihnești printre gândurile-mi
ca într-un hamac ...
Pe-acolo la hotarul pe unde eu tocmai m-am terminat de știut;
pentru ca în mine
rotite de vânt,
și de-o incredibilă blândețe
și de-o inimaginabilă mirare,
să-nceapă profunzimile fiecărui altcuiva,
ca de exemplu tu,
în mine...
marți, 19 august 2014
Răbufnire
Suflet înfuriat
de foame de sensuri
de prisos de măsuri de domesticire
de spontaneitate închisă-n colivii,
înecat,
cum crezi altfel decât în plânsul meu neplâns încă
ce se înfoaie în inimă,
sapă tuneluri
și inimaginabil,
erupe-n șiraguri de gânduri
ce rezonează cu viorile lumii.
de foame de sensuri
de prisos de măsuri de domesticire
de spontaneitate închisă-n colivii,
înecat,
cum crezi altfel decât în plânsul meu neplâns încă
ce se înfoaie în inimă,
sapă tuneluri
și inimaginabil,
erupe-n șiraguri de gânduri
ce rezonează cu viorile lumii.
miercuri, 6 august 2014
A re-începe
E prăpăd,
se minunează sufletul ăsta al meu,
dacă te apucă pofta de taclale,
cu gânduri, de dat mintea la tocilă
de gânduri cu gară. La prieteni.
Am o foame de sensuri,
ce altceva?
intruziune, în toate alte gândurile
gânduri, cu mare și port și corăbii...
Furtuni fără cortină. Înecând cheful altora.
Dacă te apasă,
Și te apasă mai toatele
e pentru că ai cumpărat
gânduri cu proprietar
magmă nouă,
sau gânduri vechi, cu proprietar,
adânci. Înfundat.
Și când te termini
trăind ele,
cum altfel?
încăpător în profunzime,
mai iute ca lumina,
creând ele, fugitiv
crâmpeie de cer:
reiei,
reiei,
reiei,
până la desăvârșire. Pe îndelete.
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)