Dimineața,
mă inundă
cu atâtea lucruri teribile
și mă descopăr
de cele mai multe ori
lăcrimând pe lacătu'inimii.
Pân'ce se de desface.
De mai multe ori decât aș bănui io,
se desface...
Și doar atât îmi trebuie
la adăpostul de-o clipă,
să te văd cum te odihnești printre gândurile-mi
ca într-un hamac ...
Pe-acolo la hotarul pe unde eu tocmai m-am terminat de știut;
pentru ca în mine
rotite de vânt,
și de-o incredibilă blândețe
și de-o inimaginabilă mirare,
să-nceapă profunzimile fiecărui altcuiva,
ca de exemplu tu,
în mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu