Tratat de neofilire

Gânduri risipite, plutesc în derivă
peste tăcerile noastre de celofan...
Neliniști cu gust de înnecăciune
vorbesc sacadat,
revărsate-ntr-o cascadă zgomotoasă.
Se rostogolesc în valuri,
angoasele
în neguri dese,
despuindu-ne sufletul
și șiruri de obsesii ne așteaptă
ca idolii de teracotă, 
pe șemineu ...

Prin toți porii ni se scurge vlaga,
până în clipa zvâcnetului 
ce ne poartă aievea
spre reîntoarcerea la rotunjimea vieții,
și desigur la locul rezervat
unde simțim că nu ne-am pierdut
întru El. 


.

pe drumul care contează ...

M-am trezit  născută într-o colivie e adevărat,
m-am trezit știind că nu sunt însă încuiată
și știind că sunt parte,
mai ales parte, din tot și din toate ...
... am  în mine, 
gustul diferit al amarului din durere prelinsă, 
amestecat cu lacrimi de imensă bucurie 
și harta căii  lungi, până la stele
și până dincolo de ele...
de-ai știi, 
că-n mod curent  
mi's ... cufundată-n în sfârșeală, 
când cei care-mi respiră'n față ură
și-o suflă-nnegurat în cerul sufletului meu.

și de câte ori de mă las în voia lipsei de speranță, 
fără putință ademenită-s,
în puțuri ale necruțării
simțind cum cu încetul
ele, mă absorb...



Dar ieri, 
căci ieri-ul-i mult mai bun decât un mâine, 
am pus deoparte-un timp,
să-mi scutur aripile bine
ca nu care cumva
să mă mai pierd 
pe mine, printre „eu”-ri și ”tu”-uri și ”ceilați”.

Și, zău dacă nu azi 

cât p'aci era 
să mă-ndrăgostesc lulea
de mine, 
cea nouă. 

Chiar de la prima oră!

Noiembrie nostalgic

Merg pe străzi din care-mi alunecă  toamna, aievea...

Tiptil ceața,
sufletu' mi-l
cufundă până la gustul diferit
al necruțării
unde,
știu doar atât:
că ne-am ales!

Noi doi,
ca praful, de stele ...

Și mă-ntreb:
- ”Vei căuta vre-odată sărbătorile din mine???