Tratat de neofilire

Gânduri risipite, plutesc în derivă
peste tăcerile noastre de celofan...
Neliniști cu gust de înnecăciune
vorbesc sacadat,
revărsate-ntr-o cascadă zgomotoasă.
Se rostogolesc în valuri,
angoasele
în neguri dese,
despuindu-ne sufletul
și șiruri de obsesii ne așteaptă
ca idolii de teracotă, 
pe șemineu ...

Prin toți porii ni se scurge vlaga,
până în clipa zvâcnetului 
ce ne poartă aievea
spre reîntoarcerea la rotunjimea vieții,
și desigur la locul rezervat
unde simțim că nu ne-am pierdut
întru El. 


.