nu-i loc de liniștea caldă

Nu vreau ca viața mea să fie doar  un hocus - pocus, de-a gata
ci un fel de neastâmpăr,
când mă duc în departe,
mult în departe,
și am o altfel  de căutare,
de nici eu  să nu mă mai credeam în stare.

Nu vreau să nu mă mai cred,
pentru că uneori evit
ca vocea să nu-mi fie convingătoare
căci ea, 
știi doar,
ar putea plutii deasupra străzilor
ori deasupra norilor,
în ecouri puternice
de până și cerul s-ar transforma în ceva diafan ...


Și nu vreau să nu mă mai pot,
pentru că ar fi prea greu de îndurat
căci mi-aș  despuia anii de toate emoțiile
tricotate migălos alături de oameni pestriți,
acei ca și mine, cu dureri pentru drum
ca și cei care au ales alte căi, alte lumi și au probabil 
în cuprinsul lor încrustat, alte limbaje intraductibile.


O să tot privesc la lumea din jur
cu muțenia mirată a ochilor de căprior
în fața puștii ce o ia în cătare!
O să-mi cer migălos, să-mi scutur aripile
și cu multă atenție
o să mă feresc să mai ies din joc
și o să aflu mereu
cum gustă plămada 
necoaptă încă
a sentimentului infinit de fericire care nu este deloc o liniște caldă. 



.