MULȚUMIREA PE CARE O CĂUTĂM

“Ai grijă ca în viață să nu alegi o cale falsă. O cale falsă este ceva ce te atrage din motivele greșite: bani, faimă, atenție și așa mai departe. Dacă simți că ai nevoie de atenție, simți cumva în interiorul tău o lipsă, o nevoie de a fi iubit și ți-o umpli cu iubirea sau aprecierea publicului. Dacă ceea ce alegem să facem nu corespunde cu cea mai adâncă înclinație a noastră, atunci nu ne găsim mulțumirea pe care o căutăm. Munca noastră suferă din această cauză și atenția (banii, faima) pe care am primit-o inițial începe să dispară în ceață. Dacă este vorba de bani și confort atunci acționezi din frica de a nu îi satisface pe părinții tăi. Ei te vor îndrepta spre meserii lucrative, bănoase, dar sub această intenție s-ar putea ascunde ceva: dorința de a avea nu mai multă libertate decât ei aveau atunci când erau tineri.” (Robert Green)


Îmi pun tot felul de întrebări ”grele” pe care le evit(ăm) instinctiv, pentru că răspunsul sincer dat mie (nouă), ne-ar pune la munca de a ne schimba. Ne-ar face să credem că am pierdut, ne-ar proiecta în locuri și spații de care ne-am rușina sau în care noi și nu alții, ne-am vedea ridicoli. E mult mai bine să găsim pe alții ”țapii ispășitori” și uite așa încetul cu încetul ieșim fără să vrem afară din joc și devenim niște ”încuiați”.


Uităm că destinul nostru este un gherghef, la care ne țesem cel mai frumos destin și model nostru trebuie să fie unic. Și uităm mai ales să reflectăm periodic, care este drumul care contează: acela în care ne aliniem permanent gândirea și faptele față de valorile noastre cele mai înalte..., față de limpezimea și curățenia și certitudinile noastre cele mai frumoase și prețioase în același timp... E o întoarcere a conștiinței asupra ei însăși fără judecăți sau prejudecăți. E descoperirea unei astfel de stări unde tot ce se petrece în tine e de o așa frumusețe, simplitate și sensibilitate și este atât de prezentă în adâncul nostru la fel ca și înclinația naturală a sufletelor noastre, spre iubire...


Și acum cine are curajul????

Oare răspunsul este să ai un milion de dolari?

Care sunt rezultatele asupra mea a persoanelor care mă critică sau mă bârfesc?

Oare diploma (școala , studiile, etc) pe care o am o să-mi ofere un loc de muncă stabil și siguranță?

Suntem diferiți de acel hamster ce aleargă pe o rotiță crezând că ajunge undeva și asta îmi doresc întreaga viață? 

Textele siropoase și complimentele mieroase ale celor din jur, mă ajută cu ceva sau doar se folosesc de dorința mea de a fi iubit și apreciat pentru a îmi vinde lucruri sau pentru a mă controla?

Oare trăiesc viața mea sau viața impusă de familia mea și considerată ”satisfăcătoare” și impusă prin rețete sociale și culturale ca ”fericire” și împlinire? Și dacă fac asta, de ce?

Dacă nu mi-ar fi frică, ce aș face acum?

Urmează să fiu fericit atunci când voi avea o persoană (cel puțin o persoană) să mă iubească?
Care este scopul meu în viață? Care e drumul meu propriu? Mi-l construiesc sau sunt doar un pion în visul altora, în viața altora? Aștept de la alții să-mi facă planurile pe care mi le doresc?



întrebările vin dintr-un articol găsit la: http://crististefan.com



.