”destin”-ație = locul destinului nostru

Uneori în sinea mea păcătuiesc, mare mândrie, să cred că  sunt mai specială decât sunt
Și mă supăr pe cei care, fără de vină,  îmi arată cât  de obișnuită sunt.

Alteori e invers.
Dificilă alegere.


Uneori înăuntrul meu, confund experimentul, cu imaginația și experiența jocului
Și atunci mă duc în cel mai identificabil loc al meu dinlăuntru
Ciocăn,
Și când mi se răspunde
Scot limba îmbufnată.
De ciudă.

Dar azi, am reușit să stau eu, de vorbă cu mine
Să stropesc totul cu sămânța ideilor mele
Pardon, ale noastre amândorura
Să întârzii în altă alternativă
Să îndur, fără concesii starea mea solară
Să descopăr cât de simplu este să străbați insondabilul
Și să degust starea de bunăvoință.

Premize deloc dificile când sunt încrustate în căldura vie a unei marmure albastre.

.