CA SĂ ÎNSEMNI CEVA

saltul nețărmuritei imaginații
trece praguri,
intră prin sorburi,
supune emoții
dresate-n tăcere să explodeze,
se rostogolește în realitate  ...
 ... în urmă totul se surpă
dezgolind  germinativ 
energia clipelor 
până mai ieri goale de sens,
fără a obosi niciodată
trece germinativ
peste toate cicatricile sufletului
peste toate crucile înșirate
de bocetele noastre inerte
peste toată mocirla,
nimicește toate umbrele,
creează alt fel de praguri, 
alte absoluturi,
noi repere,
creează spații de tabernacol 
și mari denivelări de spirit ...
 ....și ca un pepene prea copt
se sparge
dezghioacă sămânța unui mâine nesperat,
aceea zi binemeritată
când tu ști că însemni ceva.

Ceva altora.



.