Să ne durăm o trainică interogativitate
nu simple ”de ce”-uri copilărești
să ne-ondurăm ca fel de libertate
pe-un spațiu infinit deschis
fără sfârșit,
c'opțiuni și risc,
cu alunecări
și viituri străine, toxice.
... e locul
unde realitatea mea diafană,
se-mpiedică curent
de marșul meu ostășesc
care nu înțelege decât repere
și nicidecum mistere
care mă regăsește uneori frântă
dar în nici un chip pierdută
și care știe,
că toate canalele mele de disperări și neliniști
au dat pe-afară
dar nu mă inundă...
să ne-durăm interogativitatea,
transfuzie,
în memoria senzorială
și ulei,
în candela vieții.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu