Citadela Saint Exupery CLXXIX

Instrument muzical fără interpret, minunându-se de sunete pe care le scoți. Am văzut cum copilul se înveselește ciupind corzile și râde de puterea mâinilor sale. Dar sunetele nu au importanță, vreau să te văd transportându-le în tine. Dar nu ai nimic de transportat, căci neglijându-ți împlinirea tu nu exiști. Și ciupești corzile la întâmplare în așteptarea unui sunet mai straniu decât altul. Căci te frământă speranța  de a întâlni opera în drumul tău (ca și cum ar fi vorba de un fruct ce trebuie aflat în afara ta) și de a prinde poemul în captivitate.

Dar eu te vreau sămânță bine întemeiată, care să absoarbă totul împrejur pentru poemul său. Vreau să ai un suflet clădit și deja pregătit pentru iubire, nu să cauți, în vântul serii, vreo imagine care să te captureze, căci nu există nimic în tine ce poate fi capturat.

Astfel sărbătorești dragostea. Astfel sărbătorești dreptatea. Nu lucrurile drepte. Și cu ușurință vei deveni nedrept în ocazii particulare , pentru a o sluji. Vei sărbătorii mila, dar cu ușurință vei deveni crud în ocazii particulare, pentru a o sluji. Vei sărbătorii libertatea și vei îngrămădi în închisori pe acei care nu cântă ca tine.
Căci eu cunosc oameni drepți, nu dreptatea. Oameni liberi, nu libertatea. Oameni însuflețiți de dragoste, nu dragostea. Așa cum nu cunosc nici frumusețea, nici fericirea ci oameni fericiți și lucruri frumoase.

Dar înainte de toate a trebuit să acționez, 
să clădesc, să învăț, să creez. După aceea vin recompensele.

Dar lor, întinși în paturi de paradă li se pare mai simplu să atingă esența fără a clădi în primul rând diversitatea. Asemenea fumătorului de hașiș care-și procură pentru câteva paralele beții de creator.
Ei se aseamănă prostituatelor deschise oricărui vânt. Și cine le va aduce vreodată dragostea?

.
 

Tratamentul corect grăbește vindecarea!!!

Mințim enorm și nu e vorba de născocire, aceea etapă a dezvoltării copilului.
 
E vorba de minciuni conviviale, căci se spune că e imposibil ca să faci ”economie de minciuni” într-o bună conviețuire cu ceilalți. Oare?

Există minciună politicoasă, diplomatică, contextuală, există așa zisă minciună albă când nu profiți de celălalt. Există o minciună acceptată tacit. Și mai ales există o educație pentru a întreține și a încuraja minciuna, cea a perfecționistului, cea a prea multelor așteptări, cea a celor cu ochelari de cal și a fanaticilor ori cea a măgulitorilor de profesie.

E lipsa sentimentul de încredere și lipsă stimei de sine care face din oameni mari mincinoși dar mai important este că mincinosul dezvoltă o plăcere vorace de a controla, de a manipula care-l captivează, îl seduce, îl face să creadă ce are putere asupra celorlalți. Se îmbată cu propriile lui minciuni. El recade în dependență și recidivă, pentru că s-a încurcat în plasa propriilor minciuni și nu mai poate ieși din pielea acelui personaj care l-a creat. Dar mai cu seamă (ne) stârnește milă pentru că nu este el însuși.

Dar relațiile dintre oameni? Aceste relații sunt trucate. Apare incredulitatea evident că nu mai punem o prea mare bază pe ei atunci când sunt prinși și sunt prinși repede chiar dacă ei nu sesizează asta. Pierd exact ceea ce caută cu disperare, admirația, aprobarea, atenția și autenticitatea.
(după Psyhologies feb 2016)