Arome cu gust de copilărie

1965, Mila 23, Tulcea.

 

 

Eram mare pescăriță. Încă de la 3 ani. Aveam propria undiță și adulții mă ajutau doar când scoteam câte un pește mai mare și alunecos. 

Pescuiam pe plauri. În fotografie, în spate, alături de membrii familiei este și un Serghei, un localnic care ne ducea zilnic cu lotca în diverse locuri.

 

Acum astfel de servicii se capătă cu bani buni dar atunci găzduirea cuprindea și plimbări pe canale.

Peștele prins de ”musafiri” ajungea să fie hrana porcilor căci era prea mărunt. Gazdele aveau 1- 2 porci care se hrăneau cu resturile casei și găini care mâncau și ele pește. Noi primeam 2 mese/zi. Micul dejun îl împărțeam cu gazdele dar din ce aduceam noi de acasă. La masă primeam pește prins de gazde cu o invariabilă salată de varză. Acasă plecam tot cu pește prins la plasă.

 

În plimbările cu lotca căpătam și ”cartofi de apă” adică cornaci și-i ronțăiam acolo pe loc . Am reușit să mai gust din ei târziu în 2016.

Între localnici și părinții mei s-au format de-a lungul timpului legături de lungă durată. Tot anul exista un schimb de produse, ambalate în pachete. Pachete care făceau mai mult de o lună pe drum. 

 

Noi trimiteam haine, produse igienice și medicamente. Ei pește afumat, sărat, uscat și icre.

Când primeam lădița, mereu una de peste 10 kg, curiozitatea mea era la fel de mare ca a câinelui. Amândoi stăteam la pândă să urmărim deschiderea cutiei. Apoi peștele se atârna pe sârmă, în curte. Să se sbicească. Și se împărțea repede printre cunoscuți și evident era și o mare petrecere. O masă de pește, desărat o zi întreagă, făcut ”rasol” cu cartofi fierți și oțet, cu un castron mare de mujdei ”ca-n Deltă” și mămăliguță. Cantitatea de pește, acum fac socoteala, era mică pentru câte persoane erau invitate iar mie ce-i drept nici nu-mi plăcea atunci peștele sărat. Dar mirosul, oh mirosul, s-a alăturat de-a lungul timpului sentimentului de petrecere, atmosferă glumeață și clinchet de pahare.

 

De multe ori am vrut să îmi readuc în minte acel miros. Atmosfera de altă dată. Peștele de la Hale, chiar dacă pe etichetă scrie că e sărat sau afumat (la rece),cel din supermarket, nu au nici o legătură cu ceea ce am povestit aici. Dar există, undeva pe Bulevardul Republicii, un magazin cu produse rusești, Îl știți, e chiar în sensul giratoriu. Acolo mai găsești, o frântură din aroma Deltei de altă dată. Așa că de acolo îmi mai procur uneori parfum de copilărie.

 

 PS: Nu uitați dacă cumva azi mergeți să cumpărați pește de la ”Berezka” - gastronomic rusesc că pofta și aromele sunt esențiale să ne hrănească și amintirile. (Aroma se află la intersecția dintre gust, miros și elemente senzoriale, inclusiv textură, sunet, aspect, temperatură!!! Dar mai ales în amintirile noastre plăcute!)

 

.