http://www.youtube.com/watch?v=-J-G54DkpMk
Cufundat în aer, prin nourii lacrimilor mele, un clavir trimite muzica de Bach, niciunde.
Dantele, mătase, miros de
lemn vechi din trandafir - ceruit. Pașii îngropați în covoare persane de mătase. Mult albastru în cozi de păuni stilizați.
Un licăr în amurg: lumânări în policandre de
argint greu ... apoi aromă de mere de vară cu parfum de
pajiște cu flori, o tavă cu miere și zmeură coaptă.
Eu și tu, două zâmbete absorbind clipa ... și un gând năstrușnic că îngerii
muzicanți ne împresoară.
Vii sunt numai cei care-şi prefac ideile în fapte, dau realitate
cuvintelor rostite, trec pe plan existenţial conceptele şi visările
planului ideativ. Nicolae Steinhardt
Mă simt ca nou născută,
Azi, Dumnezeu mi-a permis să înțeleg de ce voi fi fiind singură
Și de ce
în același timp
îmi e dor de tine.
Azi nu-mi mai ești captiv
Nu mai am toropeală de somn încrustată
în piatra inimii.
Și cât de drag mi-e când o să te văd și mâine
la trezire
în întrezărirea pleoapelor mele,
printre gânduri ca
și când tu ești un nou proiect pentru mine:
- un nou proiect de respirare.
Am trimis ”până la tinele” să-și găsescă
dreptul la liniște
și dreptul la tăcere.
Am deschis o falie, până când am apus,
Și am găsit doar ploaie fără miros.
priveliște stearpă
eu fără rost.
... și dreptul la contrazicere ...,
... și dreptul la alegere...
Fluturii îmi zboară
dând sens
efemerelor,
într-o monumentală arhitectură internă:
- Ne vom mai vedea în visele noastre?
- Mereu!
Am înotat în apa somnului tău
neliniștită apă,
ocupată cu zâmbetele și îmbătarea mea
și dulcile mele gânduri, îmbrățișându-te.
Un gând cu smalț de fulgere
înăbușit în umbra somnului meu,
pentru tine.
