Cufundat în aer, prin nourii lacrimilor mele, un clavir trimite muzica de Bach, niciunde.
Dantele, mătase, miros de lemn vechi din trandafir - ceruit. Pașii îngropați în covoare persane de mătase. Mult albastru în cozi de păuni stilizați.
Un licăr în amurg: lumânări în policandre de argint greu ... apoi aromă de mere de vară cu parfum de pajiște cu flori, o tavă cu miere și zmeură coaptă.
Eu și tu, două zâmbete absorbind clipa ... și un gând năstrușnic că îngerii muzicanți ne împresoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu