Intre durere şi plăcere se strecoară trei creaturi:
prima priveşte un zid,
a doua poartă un suflet trist
şi a treia vine în vîrful picioarelor,
dar între tine şi mine
există doar a doua creatură.
Sprijinindu-se de fruntea mea, zorii
admit că, hotărît,
spaţiul conţine multă precizie;
dar dacă fericirea care, în fond, are şi ea o mărime oarecare,
mi se naşte, vai, în gură,
cine va mai întreba de cuvîntul meu?
Cunoaşterii instantanee a fericirii
îi corespunde
această întîlnire investită cu fir negru,
dar despărţirilor tale temporare
nu le corespunde decît neclintitul,
creatura ta, sufletul, cuvîntul meu.
traducere de Constantin Abăluţă
din volumul bilingv Poeme umane. Poeme în proză, Editura Paralela 45, 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu