http://www.serbanaxinte.com/papadia-electrica/
în spatele meu e un fel de lumină, dar trupul meu nu există, la
tine privesc mai greu, ceva tot rămâne, un şal pe umeri, o gură care
scuipă cu sete spre celălalt mal.
să te apuci de pânza de păianjen ca şi cum te-ai ademeni în braţele
tale, nu-ţi place aerul din cameră, ai libelula în picaj, în visul
torrent, în rest… fata de întuneric îmi urmăreşte mişcările de după
perdea.
ea se dizolvă în florile pe care le atinge.
de ce caut acelaşi mort printre vii, îmi modelez ucigaşul cu mâinile, îmi iau din ochii, din sprâncene, din oase şi pun în el.
mortul meu trage pe nas praf de cretă, dar de tine nu pot uita,
îmi las umbra să te vindece şi plec departe, aşa cum nu sunt mă întorc, tu în mine, eu în afara mea, te privesc fix în ochi şi dispar.
în locul meu….
nu unul, ci patru sori la marginea patului, prin jaluzelele trase.
îmi ţin respiraţia până la sfârşitul anului, poate înţelegi acum de ce eu încă nu îmi pot flexa genunchii.
uşor, uşor, rănile mele se acoperă cu o viţă sălbatică, mult mai uşor
de imitat e zgomotul trupului care se rupe, mă legeni în părul tău,
firele tale sunt rănile mele.
da, da, da, eu ştiu ce urmează, dar prefer să uit până se întâmplă:
[…………………………………………………………………………………………………]
totul în contur, totul în bulb.
***
chiar şi boala mi se ridică prin creştet ca o scamă de păpădie electrică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu