Labiș - am iubit

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

I am ....

I am a poet, a playwright, a painter.
I believe the poetry created the world.
My hobby: Survival!
My message is urgent: In the Spotlight of Death, Life shines in its brightest colors.
Celebrate! This very second! Right Now!

Leonard Cohen

Licăresc ca perechile de sfinți în vitralii

 ”- Am obosit de dor!” zic neistovite, 
buzele sufletului meu 
înghețând în zăpada vrăjită 
a liniștii eterne.

Mă semețesc,
Mă amețesc,
Disloc,
Străpung,
Fărâmițez,
 Mă zbat în loc,
cu licăriri de liniște eternă
ca perechile de sfinți 
în vitralii.
 
Fluviul, mă poartă cu el
Departe...
Geaba!
n-ajung la Cel Nemișcat și mai presus de Ceruri.

Geaba!
Mă mistuie sufletul meu nevoiaș 
Ce nu izbutește
Să plămădească lumina fără de apus.

E prea sus Soarele celui de Neînserat.

Merg și vin
Trec și uit,
Pierdută-n pulberea timpului,
Când deslușesc
Că-s rezervată să prind niscaiva cântece 
care-ți aduc fericirea.
Ție.

Examen zilnic

Subtilitatea sfertului de gest,
ce mă electrizează
din amintirile mele rebele ...

Subtilitatea simțului auzului,
Vocile mele, ce dansează
Sufletului meu marin
Alunecând cu fâșâit de mătasă ...

Senzația pâlpâirilor gesturilor frivole
garanția trucurilor,
a pretextelor,
Mă mai înghesuie.

Subțire e calea cu sfârșitul păcatelor noastre.
Toate, 
Cu parfumurile lor toate.

Lăsate în urmă, cu influențele lor 
cu tot.

ceia ce constituie esența

 "Îți mai aduci aminte ziua când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?"(Lucian Blaga)

În interior
Eu, scribul
propriei minții,
adevăratul cel făr' de lesă.

- Ce lume populată ai tu pe-acolo?
Zise-i tu.
C-o tușă plina de umor
Chiorându-te în clar obscur.

Te pun să te ștergi pe picioare
în mod repetat,
chiar la pragul minții,
Și-ți dau voie s-o iei cătinel
Pe cutele alungite și sinuoase
ale scoarței mele cerebrale.

Și tot cenușiul pe unde treci tu, se trandafirește.
Așa înțeleg că-mi ești demult printre lucrurile esențiale.

Meditație

Astăzi, m-am uitat la cer. Nesfârșită, clară lumină.

Apoi m-am uitat în mine însumi până mi s-a făcut pielea găină. Cum voi face ca totul să fie bine? Înlăuntru nu sunt doar o colecție de experiențe, lecții de viață ci ... și o surprindere de bucurii și neașteptate îndumnezeiri .

Nu presupun nimic, dar am totodată mari speranțe și mă voi aștepta ca eu să-mi aduc noi surprize. Și că, în călătoria zilelor ce vor urma voi întâlni un alt șuvoi de oameni. Plini de prospețimea neprevăzutului. Aceasta este rugămintea mea. Și ăsta mi se pare un gând insuportabil de frumos, ca mirosul de pajiște în ploaie

Scrie! ...Prin scris ne apropiem de Dumnezeu şi de ceilalţi. Dacă vrei să înţelegi mai bine rolul tău pe lume, scrie. Încearcă să pui suflet în scris, chiar dacă nimeni nu citeşte cuvintele tale – sau, mai rău, chiar dacă cineva ajunge să citească ceea ce ai fi vrut să nu fie citit...O hîrtie şi un creion fac miracole – alină durerea, fac visele realitate şi amintesc o speranţă pierdută. Cuvîntul este putere.” (P Coelho)

numărătoarea

Mă gândesc cum învățam să numărăm zilele. Una cu încă una. Și cum ele, se cuantifică prin lucruri materiale și la prea puțini, în cât de strălucitoare i-a fost bucuria și în cât de prielnice i-au fost ultimele zboruri spre iluminare.

spectacolul străzii

Mă uit pe stradă și văd, văd poveștile oamenilor, mergând pe lângă mine. Povești agitate, atașate pe figura fiecăruia. Și încercările de a le ascunde sub măști prost confecționate. De ce nu te-ai bucura de absolut toate trăirile tale?

interesant

Mă uit și mi se pare plin de interes pentru mine atunci când după ce, cineva citește ceva scris de mine, își dă cu părerea despre viața mea și mai ales despre viața lor. 

Nu e o oglindire și o re-oglindire. 

E dospeala unui aluat proaspăt pregătit, un joc de emoții ce aromează trăirile celorlalți. 

În sâmburele meu

Principala mea armă, este zâmbetul meu,
principalul meu scut pentru suflet, 
e inima mea 
o fortificație plină de flori.
Atât de multe flori neveștede, într-un loc.

Suflete de gheață,
Voi, ce nu mă pricepeți:
eu îmi asum mlaștina din mine!

... și zilnic o însămânțez ...