"Îți mai aduci aminte ziua când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?"(Lucian Blaga)
În interior
Eu, scribul
propriei minții,
adevăratul cel făr' de lesă.
- Ce lume populată ai tu pe-acolo?
Zise-i tu.
C-o tușă plina de umor
Chiorându-te în clar obscur.
Te pun să te ștergi pe picioare
în mod repetat,
chiar la pragul minții,
Și-ți dau voie s-o iei cătinel
Pe cutele alungite și sinuoase
ale scoarței mele cerebrale.
Și tot cenușiul pe unde treci tu, se trandafirește.
Așa înțeleg că-mi ești demult printre lucrurile esențiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu