Astăzi, m-am uitat la cer. Nesfârșită, clară lumină.
Apoi m-am uitat în mine însumi până mi s-a făcut pielea găină. Cum voi
face ca totul să fie bine? Înlăuntru nu sunt doar o colecție de
experiențe, lecții de viață ci ... și o surprindere de bucurii și
neașteptate îndumnezeiri .
Nu presupun nimic, dar am totodată mari speranțe și mă voi aștepta ca
eu să-mi aduc noi surprize. Și că, în călătoria zilelor ce vor urma voi
întâlni un alt șuvoi de oameni. Plini de prospețimea neprevăzutului.
Aceasta este rugămintea mea. Și ăsta mi se pare un gând insuportabil de
frumos, ca mirosul de pajiște în ploaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu