Gânduri, în memoria unui necunoscut străbun al meu - care la începutul secolului XIX - a plecat în Pelerinaj în Țara Sfântă. Gânduri, la fel, cu o săptămână înainte de a merge și eu spre Israel, Haifa, locul pe care-l socotesc Centrul meu Spiritual.
Primii turiști au fost pelerinii. Iar unul dintre cele mai vechi și răspândite obiceiuri ale umanității, de mii de ani este pelerinajul. E forma de călătorire către locurile Sacre. E un mod care implică profunde transformări pentru cel care o întreprinde. Oferă bucuria vizitării unui spațiu sacru și prilej să se desprindă de ritmul cotidian și să capete ceea ce Mircea Eliade numea "răgazul lui Dumnezeu". Iată de unde și fascinația universală a pelerinului prin dubla ipostază: fizică și spirituală a cărei esență rămâne neschimbată în mii de ani: o încărcătură spirituală, inițiatică, pentru pelerinii care îl considera prilej de introspecție, de meditație în mișcare, de liniște, de răgaz.
Pelerinajul începe din inimă, acolo unde pelerinul simte chemarea drumului. Dorința de plecare spre ”origini” este atât de răspândită, încât se vorbește despre un "instinct al pelerinajului" existent în om. Timpul scurs între acest prim impuls și plecarea propriu-zisă poate fi de câteva zile, de săptămâni, luni sau chiar ani. Nu este doar o decizie de a pleca, de a ieși din spațiul cunoscut și sigur al vieții cotidiene, pentru a se lăsa în voia necunoscutului, fără a fi turist în modul acceptabil al cuvântului. Aceasta este prima provocare și, totodată, prima lecție a pelerinului. Înțelegerea că mergi spre Centru. Pelerinajul este un catalizator al transformărilor care prin desprinderea din rutina vieții, prin ridicarea ancorei și deplasarea interioară, îți dau o energie și un entuziasm nebănuite.
Pelerinajul își are lecțiile sale
Călătoria în însăși inima locurilor tale Sacre, poveștile, legendele, vestigiile, adică acel cadru care te definește spiritual îi aduce fiecărui pelerin experiente bogate, devenind o școală în care îți sunt șlefuite atât trupul, cât și sufletul. Când intri în tărâmul nebănuit dar arhicunoscut al istoriei cu care te confunzi ritmul încetinește și mintea se liniștește și fiecare clipă poate să-ți aducă o lecție din care sufletul dornic de învățare să își găsească profesori din ce în mai surprinzători. Simți că prinzi rădăcini. Dar altfel de rădăcini căci originea lor este celestă.
Și încă ... Cu alți pelerini, necunoscuți ție dar purtători ai acelorași idealuri în variante diverse învățăm lecțiile răbdării și ale acceptării, lecția recunoștinței și a simplității, a prieteniei necondiționate, lecțiile credinței și ale sacrificiului, reluăm și înaintăm pe drumul respectului, modestiei și al perseverenței. Și încă ... Lecțiile drumului sunt nenumărate, câte o infinitate pentru fiecare pelerin. Unele se arată pe loc, altele vor căpăta înțeles abia la mult timp după întoarcerea acasă, dar toate sunt în interior, iar drumul reprezintă doar un decor curat, pe fundalul căruia ele au prilejul să intre în scenă și să se manifeste.
Acesta este pelerinajul, o călătorie paradoxală în depărtări, care aduce oamenii mai aproape de ei înșiși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu