Construcții X (Ce-i o lume perfectă?)

Ce vrem noi de la noi? 
O lume perfectă cumva?

Ș-atunci adunăm zilnic șabloane 
ce mi se servesc delicat, pe pâine?
ori strângem acolade de adevăr-înjumătățit 
toate vârâte pe gât?
Nici n-ai habar câte cicăleli mă-ncarcă
ori câte bătături ale sufletului am putea suporta noi împreună!
Ori cât exces de zel ne presează creierul 
dintr-odată devenit foarte plastic?


De ce crezi că pregătindu-ne cea mai septică atmosferă dintre noi doi 
Adică un fel de lume a inacțiunii,
vom fi salvați? 

Stau la pândă, nenumărații
doar ca să-mi adune micile scame ale greșelilor 
din ceea ce eu știu  
că aș fi împrăștiat!
Nu-nțeleg?
Nu-mi vrei nici sudoarea
nici sentimentalisme siropoase
nu-mi accepți superficialul?

Constrânse la sterilitate
simțăminte mele devin abuzate 
și eu devin confuză.

Ce vrem noi de la noi? 
O lume perfectă?
Îndoiala asta pusă metodic în brațele-mi, 
mă usucă!

Ș-apoi?
... Chiar o să plivim fiecare încolțire? 
Chiar stăm la pândă 
fără să așteptăm să (ne) vedem creșterile?

...