e timpul pentru imposibil

Îmi asum riscul de a crede voi 
că spun povești de noapte bună.

Mă lupt cu ”le e teamă”,

și mă apăr de avansurile 

zeloșilor ultimului liman,

de chiotele anonime,

de chichițele puse bariere
de minciunile 
și minunile apărute de ne-unde
și de ecourile clevetitorilor ce ne sufocă.
Și mai ales, 
de faptele fără de roadă ale întunericului.
Și mai presus, de împietriții 
și-mpielițații
care vor să nu reușesc 
și să mă-ntoarcă din drum.

Îmi asum riscul ăsta
pentru că nu vreau 
să-mi pierd candoarea,
esențialul acela pe care nu-l găsești cu ochii
ci cu inima. E voia mea interioară
și-mi răscumpăr vremea pierdută!


Îmi asum riscul de a crede în voi 
și că spun uneori povești

pentru o noapte mai bună:

E timpul pentru imposibilul de a simți 
sațietatea de a fi iarăși om.

.