Ca într-o zi de sărbătoare

 

   Nici nu știu ce să zic? Pentru mine azi e o zi de sărbătoare. Mă uit în jur, altora, azi, le e o zi oarecare de mai, în care doar se urnesc mai greu pentru că nu au găsit motivația zilei de luni.

 - Afară e o ziua luminoasă dar înăuntru ce fel de zi îmi este mie?  Care ar fi modul cum ar trebui să ne trăim noi sărbătorile? 

 - Să le însorim, adică?

 

 - Poate s-o trăim ca pe o bornă? 

 - Uitându-ne înainte și înapoi!

 

 - S-o trăim ca pe un ospăț?

 - Mulți așa fac! Hrană îndestulătoare! Hrana  mai deosebită pentru ochii, pentru inimă și pentru creier. Neapărat pentru toate trei! Altfel, e numai îmbuibare.

- Vorbind cu cei de alături îmi dau seamă că într-o zi, o să ne transformăm în niște butoane de alarmă. Pentru a face atenți, pe acei însetați care nu au avut  impactul trăirilor definitorii. Pentru cei care nici  măcar nu simt ”setea” nevoi de elevare. Trăiesc din plictiseli și se hrănesc cu surogate. Azi, mi-ar place să fiu eu acel buton de alarmă apăsat la maxim. Pentru că o zi de sărbătoare nu are nimic în plus față de o zi obișnuită dacă nu are un plus de dăruire în ea. De dăruire de sine.

 

- De ce o alarmă panicardă într-o zi de sărbătoare? Pentru că nu am atins procentual o masă critică care să producă schimbarea. Pentru că schimbarea nu se face cu o inimă rece ci cu motorul turat  la viteză mare.

 

Și reține, eu însumi o făptură ca toate celelalte, oferind și oferindu-mă, voi fi schimbare. Între primul zumzet al glasului până la uraganul de foc. Cu ultima bătaie a inimii mele. 

 

Și ca mine, în jur nenumărați... Multe butoane de alarmă.

Aceste gânduri mi s-au hrănit din ceea ce citesc zilele acestea, un text de acum 155 de ani despre ”oamenii erorii” și despre ”Luminători” într-un remarcabil stil oriental mistic, ”Cartea Certitudinii” (Bahá’u’lláh). Aici, răspunsul pare simplu căci ”ei ar găsi doar dacă caută” fie că e un suflet inferior sau superior și singura condiție pusă este să nu mai sălășuiască în colbul ignoranței. Și singurul văl de dat la o parte este faptul că tuturor le e  predestinat să aibă și să-și dorească să-și stingă setea, cu cunoaștere. Fie ca oricine să își caute calea!

”Această Pasăre a Cerului care acum sălășluiește în colb, poate pe lângă aceste melodii, cânta miriade de cântece și în afara cuvintelor rostite, poate dezvălui numeroase taine. Fiecare notă în parte a ceea ce n-a fost pronunțat este cu mult mai presus decât ceea ce s-a revelat până acum și incomparabil mai slăvit decât ceea ce a izvorât din acest Condei. Să lăsăm viitorului să dezvăluie ceasul când Miresmele sensului lăuntric se vor revela și se vor grăbi să iasă fără vre-un văl din sălașurile lor și se vor revela pe tărâmul existenței...”

 

.