Nu
știu ce metode aplică alții dar eu în momentele mele de stres, de
tristețe, de mare tristețe, de amar, de răscolire, eu îmi pun o armură
din flori. Nu ca cea de mai jos. Mă tapetez interior cu flori. Dacă
cineva m-ar întoarce pe dos ar vedea cea mai extraordinară grădină de
flori deasă și colorată și n-ar ști că de fapt este doar o armură, o
banală protecție de jar și de foc și de poluare și de durere și de
frică.
Și atenti doar la exterior nu și-ar aduce aminte că povestea
este asemenea aceleia cu a unei domnițe adormite, într-un mare rug de
trandafiri. Cine este atât de curajos să caute înauntru ....? Cine are
răbdarea cât a 100 de ani ...
Foto: Tracie Peisley, - armura florală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu