Când cineva mă întreabă care au fost cele mai mari descoperiri ale omenirii secolului trecut, eu spun ”mașina de spălat rufe”. Și cred că tărie că la nivel global ușurarea muncii casnice a schimbat societatea. Pentru că așa jumătate din populația globului a avut mai mult timp liber. Și dacă primele mașini de spălat au apărut la începutul anilor 199 totuși după o jumătate de secol, în Ploiești, pe strada noastră, o stradă azi cu clădiri demolate, nu exista decât una.
Alături de mașina de înghețată era un adevărat ritual să o vezi cum merge și cum toate vecinele stăteau adunate să verifice, să bârfească dar mai ales să se minuneze de prima mașină se spălat electrică a străzii, mare greoaie, cilindrică, pusă pe un hol și care totuși golea apa manual. Era în casa nașilor mei, și toată lumea a fost de acord că soțul își răsfăța nevasta prea mult și că îi dădeau banii din casă. Pentru că în anii 60 ai secolului trecut dacă nu spălai tu, nevastă rufele, fie că aveai deja servici, fie că aveai o altă rudă în casă care făcea munca aceasta de ”slujnică”, atunci erai destul de ”avut” să chemi o spălătoreasă cu ziua.
Prejudecată că ”te iubește bărbatul dacă e soare și ți se usucă rufele pe culme” era încă în vigoare și mereu verificată de vecini. Acum gândindu-mă cred că de asta nu-mi prea plac mie zilele de marți și miercuri. Pentru că ele erau dedicate spălării rufelor și călcatului, cu regulile lor exacte: nu spăla de sărbători, nu spăla când sunt înmormântări, nu spăla în zilele când ți-a murit cineva, (...) cazanele puse pe foc pentru încălzirea apei, cu mirosul de leșie și aburi grei înecăcioși, cu prepararea săpunului de casă, cu procurarea detergentului mai târziu, cu ”vezi unde usuci rufele intime” să nu se vadă de la stradă, câte și mai câte alte... Aranjatul pe sârmă al rufelor, adică expunerea lor, în fața comunității de vecine cârcotașe erau iarăși o artă verificată. Și da, acestea nu au dispărut la ”bloc nici acum. Chiar zilele acestea am auzit o vecină arătând-o cu degetul pe o alta (care muncește greu, în schimburi” că a spălat hainele duminica.
Cine să mai înțeleagă o adevărată țesătură socială a vremilor apuse?
”La începutul secolului al XX-lea, mai exact în jurul anului 1908, Europa a suferit schimbări substanțiale sociale, economice și tehnologice. Printre aceste schimbări s-a numărat evoluția vieții domestice cotidiene, mai ales că se referea la treburile care ocupaseră în mod tradițional timpul și munca femeilor. Imaginea „Zilei spălătoriei” în Nisa, Franța, servește drept o reprezentare emoționantă a acestor paradigme schimbătoare. Acest moment în timp încapsulează nu doar aspectele practice ale spălătoriei, ci și contextul cultural și istoric mai amplu din jurul muncii casnice și rolul femeilor în societate.
Retrospectivă, ziua spălătoriei la Nisa, Franța, reprezintă o bogată tapiserie de narațiuni sociale, culturale și istorice. Imaginea surprinde esența vieții de zi cu zi, etalând munca femeilor, importanța comunității și provocările menținerii așteptărilor societale în mijlocul valurilor schimbătoare ale modernizării. Examinând această fotografie, dobândim o perspectivă asupra vieților celor dinaintea noastră, a luptelor lor și a contribuțiilor lor, oferind context evoluției rolurilor de gen și a responsabilităților interne care rezonează în societatea contemporană.
Acest instantaneu al istoriei servește ca o amintire a rolurilor semnificative, dar adesea nerecunoscute pe care femeile le-au jucat în formarea gospodăriilor și comunităților lor. Reflectă complexitatea vieții lor, complexitatea muncii domestice și dinamica socială care ar duce în cele din urmă la schimbări mai ample în relațiile de gen. Munca femeilor în această perioadă nu a fost doar o corvoadă; a fost un act de reziliență și putere, punând bazele generațiilor viitoare pentru a-și provoca și redefini rolurile în societate.
În această perioadă, Nisa, situat pe Riviera Franceză, se transforma dintr-un sat de pescari liniștit într-o destinație turistică populară, în special în rândul elitei britanice. Clima mediteraneeană a permis agricultura pe tot parcursul anului, iar dispoziția sa însorită i-a atras pe cei care caută timp liber și lux. Cu toate acestea, ascunse sub acestă imagine idilică de turism înfloritor se află realitățile cotidiene ale populației locale. Actul spălării rufelor a fost o astfel de sarcină, reprezentând atât munca, cât și țesătura socială a vieții la Nisa.
Metodele manuale de spălare a hainelor la începutul anilor 1900 erau intensive și greu de realizat. Femeile spălau de obicei hainele în bazine mari umplute cu apă încălzită la foc sau aragaz, folosind săpun de casă sau detergent de rufe. Imaginea femeilor adunate în jur, implicate în conversație în timp ce spălau haine, reflectă nu doar istovitoarea muncă fizică ci și dinamica socială a vremii.
Spălarea rufelor a fost adesea o activitate comună, un moment în care între femei se legau și se împărtășeau povești, creând un sentiment de comunitate printre ele.
Mai mult decât atât, în 1908, rolurile de gen au fost stabilite ferm, treburile casnice ajungând în principal la femei. Această normă societală dicta că femeile sunt responsabile pentru gestionarea căminului, creșterea copiilor și îndeplinirea tuturor sarcinilor interne conexe. În timp ce contribuțiile lor erau esențiale pentru unitatea familială, aceasta au rămas nerecunoscută într-o societate care prețuia munca publică și industrială, predominant dominată de bărbați.
Ziua de spălat rufe în Nisa a servit și ca eveniment social semnificativ. Vecinii se adunau pentru a se ajuta unii pe alții, împărtășind tehnici și sfaturi pentru spălarea și uscarea eficientă a hainelor. Schimbul de idei și experiențe din timpul acestor adunări a stimulat conexiuni și prietenii vitale pentru sprijinul emoțional. Importanța acestor relații nu ar trebui subestimată, deoarece au oferit un sentiment de solidaritate într-un peisaj economic provocator. Țesăturile și hainele spălate în 1908 erau adesea realizate din materiale care necesitau îngrijire specială. Bumbacul și lâna erau obișnuite și nu existau fibre sintetice. Femeile trebuiau să înțeleagă cum să spele diferite tipuri de țesături pentru a evita deteriorarea hainelor familiilor lor. Natura meticuloasă a spălătoriei a subliniat abilitățile casnice considerate esențiale pentru femei, contribuind la așteptarea societății ca acestea să fie cunoscute și pricepute.
Aspectele practice ale spălătoriei au fost strâns legate de valorile societale mai largi privind curăţenia şi moralitatea. În multe culturi, hainele curate au fost asociate cu respectabilitatea, iar familiile s-au mândrit cu menținerea aspectului. Pentru femei, capacitatea de a menține o gospodărie ordonată și organizată a fost o reflectare a dedicării și capacității lor. Presiunea socială de a menține un anumit standard de curățenie ar putea fi copleșitoare, iar munca implicată în spălătorie a jucat un rol semnificativ în modelarea reputațiilor familiei în cadrul comunității.
Pe lângă munca fizică implicată, actul spălării hainelor a avut și implicații asupra mediului. Multe gospodării au folosit râuri sau fântâni comunale pentru apă, făcând actul spălării nu doar o corvoadă, ci și o parte a ecosistemului local.
Pe măsură ce localitățile s-au dezvoltat și urbanizarea a crescut, accesul la apă curată a devenit o problemă presantă, afectând modul în care se spălau rufele și sănătatea generală a comunităților.
La Nisa, frumusețea naturală a regiunii juxtapusă cu realitățile femeilor muncitoare reflecta complexitatea vieții într-o societate care se modernizează rapid.
Progresele tehnologice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului 20 au început să contureze treburile casnice, inclusiv spălătoria. În timp ce 1908 a marcat o perioadă în care mașinile de spălat nu erau încă obișnuite, existau inovații precum mașina de spălat manevrată manual și storcătorul, care au început să apară în unele gospodării. Aceste invenții au avut ca scop atenuarea povară fizică a spălării hainelor, transformând treptat peisajul domestic. Cu toate acestea, multe femei s-au bazat încă pe metodele tradiționale, subliniind contrastul dintre stilul de viață urban și rural, precum și statutul economic.
Rolul spălătoriei în Franța de la începutul secolului XX nu poate fi discutat fără recunoașterea contextului istoric mai larg, inclusiv peisajul socio-politic. La începutul anilor 1900 au fost marcați de schimbări politice semnificative, inclusiv creșterea mișcării sufragete și a drepturilor muncii. Femeile au început să pledeze pentru drepturile lor și să împingă granițele tradiționale, cerând recunoașterea contribuțiilor lor atât acasă, cât și în spațiul public.
Imaginea femeilor care spală haine poate fi văzută atât ca o reflectare a rolurilor lor tradiționale, cât și ca un precursor al provocărilor cu care s-ar confrunta în lupta lor pentru egalitate.
Foto din expoziția Retrospectivă, ziua spălătoriei la Nisa, Franța, în 1908.
