Copacul divin Cleyera japonica (sakaki) și zeița Amaterasu (II)

 

Copacul divin Cleyera japonica (sakaki) - copacul veșnic verde și mereu înflorit (are flori mici, crem, foarte parfumate, fructe roșii apoi negre.) Este considerat sacru pentru credința japoneza Shintō-istă, ramurile cu flori reprezintă ofrande în sanctuarele Shintō. 

 

Mitul lui Amaterasu este o poveste foarte frumoasă și e legat de acest arbore. Numele zeităților mi se par foarte melodioase ia încercați să le pronunțați cu glas tare. Amaterasu Omikami („marea divinitate care luminează cerul”) este zeița soarelui. Ea este cea mai importantă zeitate a religiei șintoiste. De asemenea, este și conducătoarea ”Takama no Hara” (Înalta Câmpie Cerească), adică tărâmul spiritelor (Kami). Amaterasu este fiica lui Izanami și Izanagi și sora lui Susanoo (zeu al furtunii). Se spună că odată tatăl ei, Izanagi a ajuns pe Pământ (din regatul său subteran) pentru că trebuia să-și facă ritualul periodic de curățire în râul Woto. Atunci, din ochiul stâng al zeului, s-a născut Amaterasu. Ea este sora mai mare a lui Susanoo, zeul furtunii. Amaterasu se certa mereu cu răutăciosul ei frate mai mic. Atât de des au avut loc aceste certuri, încât, în cele din urmă, săturandu-se de el, l-a exilat din Rai. 

 

Dar cea mai celebră poveste este legată de venirea Primăverii. Susanoo, venise cu un cal jupuit chiar când zeița și sora ei țeseau în liniștea palatului ei Waka-hiru-me iar imaginea monstruasă a deranjată-o atât de tare încât supărată s-a ascuns într-o peșteră și n-a mai vrut să mai iasă nici în ruptul capului.

Dispariția ”Zeiței care luminează cerul” a dus lumea în haos și întuneric total. Spiritele rele domneau în lume. Ceilalți Zei încercă în fel și chip s-o îmbuneze. Dar iată că sfatul lui Omohi-Kane, este cel bun: El știa de marea curiozitate a zeiței așa că aduce câțiva cocoși la intrarea peșterii, cu speranța ca sunetelor lor o vor face pe zeiță să creadă că sosiseră zorii. Zeii au sădit și copacul de Sakaki (Cleyera japonica) acolo și l-au decorat cu bijuterii strălucitoare (magatama), haine albe, fine și ... o oglindă. 

 

În plus, zeița Amenouzume a dansat atât de sălbatic, încât râsul celorlalți zei a stârnit curiozitatea lui Amaterasu. Aceasta a deschis ușurel peștera blocată doar cât să vadă ce se întâmplă și a dat de oglindă A rămas uimită văzându-și reflexia pentru prima dată. Puternicul zeu Ame-no-tajikara-wo a închis repede intrarea în peșteră iar Tuto-Tamu cu înțelepciune, i-a spus că niciodată nu trebuie să se mai ascundă. De atunci, lumea a fost scăldată în lumina radiantă a soarelui.

Ca să luam aminte, anual, ramurile înflorite ale arborelui sakaki sunt folosite în buchetele pentru ofrande și în ritualurile de purificare. Ele reprezintă inocența primordială, regenerarea și nemurirea.

 

 

BVULGARI

 

Știați că faimoasa casă de bijuterii italiene, Bulgari, a fost creată de un grec în 1884?

 

 

Povestea lui este aceasta: Sotirios Voulgaris, s-a născut în 1857, în Grecia, și-a moștenit talentul de argintar, de la bunicul său, Konstantinos, vânzător de bijuterii rătăcitor în satele Epir.

 

Singurul din cei unsprezece copii care au supraviețuit, Sotirios Voulgaris, împreună cu tatăl său, au deschis un magazin de bijuterii în satul lor Paramythia Thesprotia, Grecia.

 

La acea vreme, satele din zonă aveau probleme din partea turcilor; incendiile repetate și pagubele aduse magazinului lor i-au obligat să se mute pe insula Corfu. Odată ajunși în Corfu, au deschis din nou un magazin de bijuterii și nu a durat mult până când Sotirios îl întâlnește pe viitorul său partener, Konstantinos Kremos, cu care, în 1880, s-a mutat în Italia, unde și-au deschis primul magazin de bijuterii în Napoli.

 

Din nou, Sotirios a avut probleme; Napoli era cunoscut pentru rata ridicată a criminalității și după mai multe spargeri au decis să închidă magazinul și să se mute la Roma. Aici își câștigă existența vânzând brățări și cercei. În cele din urmă au deschis un magazin pe Via Sistina și l-au numit „Vechiul magazin de antichități”, inspirat de romanul cu același nume al lui Charles Dickens.

 

După o neînţelegere, cei doi se despart Sotirios Voulgaris se mută pe Via Condotti, unde, în 1884 şi-a deschis primul magazin la Roma, ”nava amiral Bulgari, care i-a făcut faimoasă bijuteriile în toată Italia. Pe măsură ce afacerea înflorește, el și-a schimbat numele din Voulgaris, în Bulgari-ul mai italianizat.

 

Până în 1897 mai deschide patru magazine și până în 1913, lucra cu fii săi, Giorgio și Constantino, care au schimbat logo-ul în BVLGARI.

 

Devin faimoși și sunt cunoscuți pentru bijuteriile de calitate, ceasuri, parfumuri, accesorii și articole din piele.

 

După moartea lui Sotiris Voulgaris în 1932, compania a revenit copiii săi și până în anii 1970, BVLGARI avea magazine în toate marile orașe ale lumii, cu clienți celebri precum Sophia Loren, Audrey Hepburn și Elizabeth Taylor.

 

.

Familia Voulgaris nu și-a uitat niciodată rădăcinile grecești și au oferit bani pentru construcția unei școli, a unui muzeu și a unei școli de bijutieri aurari, în satul lor Paramythia din Grecia.

 

 

.

Anemonele

 

Anemona capelin culori roșu și alb, Revista Horticultural 1887

 

Anemone – un gen de aproximativ 200 de specii de plante cu flori din familia Ranunculaceae.

 

Anemone tapet hârtie pictată manual 1799
 

În limba greacă  ἀνεμώνη (anemōnē) înseamnă „fiica vântului”, de la ἄνεμος (ánemos „vânt).

Florile sunt născute, conform mitologiei grecești, din lacrimile zeiței Afrodita amestecate cu sângele iubitului ei Adonis rănit de moarte de soțul  gelos Ares. Mai apoi Adonis ajuns  în lumea de sub pământ inspiră chiar Persefonei un val de iubire, făcând-o pe Afrodita să se sfădească cu Persefona.

Foarte apreciate în secolul al XVII-lea, anemonele sunt mândria colecționarilor și apar în grădinile regale și princiare. Au fost florile preferate ale lui Gaston d'Orléans care a crescut 11 specii diferite în grădina sa din Blois, anemonele sunt, de asemenea, bine reprezentate în grădina regelui Henric al IV-lea, în care Marie de Medici și-a găsit modelele de broderie, și chiar mai numeroase în grădina regală din plante medicinale, cu 36 de specii enumerate de fondatorul său Guy de la Brosse.

În aceeași perioadă, apare celebrul manuscris  Ghirlandele Juliei unde oferă un loc important neprețuitei anemone (pictorul Nicolas Robert).

Nicolas Robert, Anemone variae flore simplici, secolul al XVII-lea, guașă pe velin, Collection des vellums, portefeuille 39, folio 81

În calitate de pictor regelui, acest artist a oferit și câteva reprezentări ale anemonelor păstrate în colecția de velină a Muzeului Național de Istorie Naturală.

 

Poreclit Rafaelul florilor, Pierre-Joseph Redouté a imortalizat la rândul său aceste anemone elegante, inclusiv modelele care inspiră elementele decorative arte.

Cultivate pentru buchete în sudul Frantei, în special Anemone coronaria sau ”anemona florarilor”, anemonele sunt cunoscute și pentru proprietatile lor medicale. Anemona hepatică a fost folosită în Evul Mediu pentru a trata bolile hepatice, în timp ce Anemona pulsatilla oferă un remediu homeopat împotriva răcelii.

În tradițiile populare se  spune că aduce noroc și protejează împotriva răului. Iar când anemona își închide petalele, este un semnal că ploaia se apropie.

 

.

Despre Gorgona numai de bine

 

Mereu sunt alte povești în spatele poveștii inițiale:

 

Se spune că povestea Gorgonelor, (ca și a Harpiilor și Eriniilor) este de fapt o poveste a ”feminității funeste„. 

Cele 3 sau mai bine zis 2 +1 zeități (Gorgona nu era nemuritoare ca surorile ei) sunt considerate fiice ale nopții, dezgustătoare și tenebroase dar ...

 

... într-o versiune târzie a mitului Meduzei, relatată chiar de către Ovidiu (Metamorfoze 4.770), aceasta inițial era o tânără fecioară foarte frumoasă. Era "aspirația multor pețitori", spune poetul. Pentru că Poseidon a violat-o în templul Atenei, zeița (a înțelepciunii) a fost atât de furioasă, încât a transformat-o pe tânără într-un monstru cu șerpi în loc de păr și a făcut în așa fel încât chipul ei să pietrifice pe oricine o privește. În relatarea lui Ovidiu, Perseu chiar afirmă că pedeapsa aplicată Medusei de către Minerva (Atena) este justificată.

 

Noi cunoaștem mai mult povestea uciderii acesteia de către Perseu după ce Gorgona Medusa devenise pericol public. Zeii au aflat de încercarea eroului și l-au ajutat. Perseu va primi scutul Atenei, sandalele aurii înaripate ale lui Hermes, sabia lui Hefaistos și casca invizibilă a lui Hades. Medusa a fost ucisă în somn. A fost decapitată. În acel timp, Medusa era însărcinată (cu Poseidon) iar când Perseu i-a retezat capul, Pegas (calul rapid și înaripat) și Chrysaor (un gigant cu sabie aurie), au țâșnit din corpul ei. 

 

Pentru că mitul Medusei apare și la babilonieni cu sute de ani înainte, se crede că inițial povestea a apărut în timpul unei invazii, unde eroul Marduk o omoară pe Tiamat = Zeița Sigiliului (poate a morții) și unde o mare importanță o are fiul (Pegas) creatură sacră ale cărei aripi sunt de natură celestă și care apare în ceremoniile de invocare a ploii și instaurare a dinastiilor regale.

 

Povestea lui Freud, din cartea sa ”Capul Medusei” este legată de conflictele nerezolvate din perspectiva consensului si a nonconsensului mitului inițial iar feminismul secolului trecut au folosit-o ca model: unde chipul Medusei "poate fi o hartă menită să ne ghideze prin teroarea proprie, în interiorul mâniei noastre spre sursa puterii noastre ca femei„ (Froggi Lupton)

 

Așadar atenție la Zeițe!!! Uneori sunt mai rele și mai nedrepte de cât dezgustătoarele Gorgone.

 

 

Clopoțeii ( campanule)

Campanula sau floarea de clopot este unul dintre mai multe genuri din familia Campanulaceae
 

Campanula este cunoscută și sub numele de ”oglinda lui Venus” și își trage numele de la un mit grecesc în care Venus (Afrodita, zeița iubirii, frumuseții, dorinței, fertilității, prosperității) ascunde la un moment dat o oglinda magică. Oricine s-ar uita în oglinda respectivă, acela ar vedea doar frumusețe.

 

Un biet cioban a găsit-o, dar nu a vrut să o înapoieze pentru că devenise obsedat/extaziat de propria sa imagine. Afrodita îi ordonă fiului ei, Eros (Cupidon) să meargă să-i caute oglinda. Acesta o găsește și se luptă cu ciobanul până când fără să vrea, cei doi, o sparg. 

 

Miile de cioburi se transformă într-o pajiște de flori oglindă.

 

. 

Zeița primăverii

 

   Floralia de Hobbe Smith 1898

 

 

De la naștere până la moarte, de la inocență până la pasiune, florile au numeroase interpretări și implicații în miturile și legendele Greciei antice.

Florile simbolizează adesea tinerețea, frumusețea și plăcerea, dar pot personifica și fragilitatea și trecerea bruscă de la viață la moarte, mai multe flori, cum ar fi anemona, brândușa (crocusulul) și zambilele, își au numele din miturile grecești. 

 

Chloris (Flora) și Zephy de Bouguereau. 1875.

 

Metamorfoza este o temă tipică în mitologia greacă, zeii, la fel și muritorii, aveau puterea de a se transforma în animale, păsări sau alți oameni și au folosit în mod repetat această putere fie pentru a păcăli fie pentru a-i manipula pe alții.

În Grecia antică, un festival al florilor, dedicat lui Dionysos, zeul vegetației/plăcerii/vinului, extazului, avea loc la începutul primăverii, în luna Anthesterion. Anthesterion este a opta lună a calendarului attic antic, care cade de la jumătatea lunii februarie până la jumătatea lunii martie. Se pare că sărbătorile moderne de început de mai sunt o întoarcere la vechiul Festival Anthesterion.

Chloris, zeița greacă a florilor (zeița romană Flora) Evelyn De Morgan – Chloris (flora), zeița greacă antică a vegetației și florilor (1880)

În mitologia greacă, numele Chloris înseamnă „galben-verzui”, „verde pal”, „pal”, „palid” dar în același timp și „proaspăt”, iar ea era o nimfă sau zeiță, legată de primăvară, flori și creșterea nouă.

Nimfa Chloris, a fost răpită de Zephyrus, zeul vântului de apus care a transformat-o într-o zeiță, odată ce s-au căsătorit, împreună, au avut un fiu, Karpos, se crede că casa ei era Câmpurile Elizei. 

 

 

 Chloris (Flora) și Zefyr - John William Waterhouse 1898

De asemenea, se credea că Chloris a fost responsabilă pentru metamorfozarea lui Adonis (dediței), Attis (pin), Crocus (brândușa), Hyacinthus (Zambila) și Narcissus (narcisa)în flori.

 

***

 În opera lui Ovidiu se spune că ea a fost parțial responsabilă pentru conceperea lui Ares. Legenda spune că Zeul războiului  s-a născut ca răzbunare a Herei pentru că Zeus a dat singur naștere Atenei. Hera a ajuns întâmpător la  Chloris (Flora) pentru odihnă dar discutând împreună Hera a descoperit că Zeița florilor o poate ajuta în răzbunarea ei. Hera a mai insistat   și a pus-o să jure că stăpânul suprem al Olimpului, Zeus, soțul ei, nu va afla. Așa că doar folosind o floare, Chloris a făcut-o pe Hera însărcinată cu Ares. Mai târziu, i s-a oferit un loc în Olimp pentru implicarea ei în nașterea lui Ares.

 

Flori de porumbar

 

Porumbarul și porumbele

E vremea florilor de porumbar, rozacee parfumate la fel ca prunul, mărul, părul....

Dacă mergeți prin păduri în următoarele săptămâni veți găsi înflorit și arbustul țepos porumbar de la margine pădurilor. Puteți aduna florile pentru ceai sunt comestibile. Florile proaspete, au un gust foarte discret de migdale și pot aroma deserturile lactate, pot decora salate. Uscate se folosesc pentru ceai (infuzie).

Mai este și aperitivul ”Troussepinette”, un aperitiv alcoolic cu vin, alcool și crenguțe înflorite de porumbar dar e plin de tanin.