Scrinul cu amintiri I

Am ajuns în sfârşit la locul unde-mi ţin eu, umbrele din mine. Şi frigul neîmplinirii. Şi stocul meu de figuri nedesluşite, îmbrăcate în mantale de ploaie deasă. Rece. E locul prăfuirii mele. E fabrica de scotocit duşmanii de prin ungherele trupului.  E un album cu sentimente ce îmbracă imagini reale, picurând nostalgii  aranjate fără nici  o noimă. Poate doar, în ordinea în care m-au durut cel mai mult. Multă strânsură....cu care aţâţ focul,  unde-mi surprind bucuriile născând şi loc al dragostei fără de sfârşit.

Eu, imperfectul

Eu, imperfectul, 
Încep  ...

...Prin a-mi roti numele 
În con-catenarea faptelor 
Şi-l gravez cu temeinicie 
Cu atâta de multă iubire,
Încât memoria mea-i 
Un mare tatuaj spiritual,
Iar sufletu'i tăiş de Toledo
Bogat ornamentat.

Mă verig,
(Ori mă covrig...?)
Într-o frământare spasmodică,
Viguroasă,
Pe ici,  pe unde oamenii piatră 
Se prefac în muzică 
Şi apoi o perpetuează.
Ori, mă-nşir
Pe colo, pe unde oamenii-s sarea pământului
De trăiesc ca matriţă vie,
De apoi, se numesc briză a mării. 
Mă întortochez pe firul zilei 
În ţara numită arta greşelii, 
Unde agit 
Vopsele 
Pentru dimineţi nesfârşite de serenitate marină... 

Aşa-mi trăiesc eu vârstele,
Descotorosindu-mă de negrul de fum
Şi când mă purific 
Pot formula, în sfârşit 
Cele o mie, o sută, unsprezece (poate doisprezece) motive celeste
Pentru care te iubesc....

Simplu, "tu"

Ceea ce este mai departe de mine,
fiind mai aproape de mine,
„tu” se numeşte. (Nichita Stanescu)

 

Cerul pretinde că te cunoaşte,

că ne-a văzut pe amândoi,

că ştie unde să ne găsescă.

Vântul pretinde că ne depistează urma

împreună mereu ...

Mi-a dat câteva secrete repere,

alibiuri întru eternitate.

Degetele mele  revendică urmele lăsate

de strânsura mâini tale

în implorările mele,

de visele tale.

Oriunde priveşti, este dragostea mea ploaie

dragostea mea zid,

dragostea mea val...

Perle de tu,

Cât scrutezi cu ochii.

manual de gânduri ... fără fructe încă ...

Tendinţe: Mă întreb de ce obiceiu-mi de a plânge,  a devenit zilnic? E ca atunci când pe arşiţă mare, florile trebuie udate, nu? Plâng din nevoia de a nu mă usca. Şi iubesc din  nevoia de a mă reumple de lacrimă pură, ca o fântână. 

Atât de sus: Arunc spre nori petale de trandafiri. Atât de sus, încât se transformă în degetele împurpuratei Aurora.  Le împrăştii în calea ta, aşezându-le  rânduit, alee. Vom învăţa să mergem alături, pe sus numitele alei în aşa  fel încât să nu ne strivim reciproc gândurile?

 Avalanşă: Vin lucrurile prea repede peste noi. Atât de repede încât nu mai apuc să mă încrunt şi rământ cu încrunarea în inimă şi cu o îngrijorare. Îngrijorare încă fără obiect, pentru că nu am timp să mi-o localizez, să mă lupt cu ea. O port în mine toată ziua. Atât de repede mă cuprinde cu un sentiment de panică încât îmi vine să-mi strivesc corola de minuni a lumii, aşa tam nesam.

Hiatus.....Numai să nu îmbătrânesc în ură, în sentimetul inutilităţii, în degringolada melancoliilor de pensionar al ideilor, .... E o întrerupere, o lacună în continuitate a ...şi  devin critic fără voie şi uit că o fac fără să mă departajez de vinovăţie ... şi ... 

Exerciţii de înfrumuseţare a lumii: Ei hai, doar nu există o lege formulabilă de a înfrumuseţa lumea? Doar că  exerciţiul de a-mi răsării gânduri ardente, pentru alte fiinţe umane, înseamnă să ştiu că există oameni frumoşi pentru că aşa sunt reflectaţi în mine? Şi pentru că oglinda mea e în sfârşit clară ca văzduhul după furtună? Şi faptul că condividem această esenţă, eu cu tine, în reciprocă  desţelenire, este la un moment dat purificator: o poartă? O poarta fără încuietoare...?

  

„A dorit şi n-a dăruit totul”.... Kahlil Gibran În această luptă cvasi iminentă, voi părăsi aşa zisă tabără favorită,  în pofida faptului că intelectual voi fi considerată dezertoare! M-am săturat de constrângerile tributare şi permanente ale lui: „...dacă da... şi dacă nu...” E un bir prea greu, făcut zilnic, doar ca să am un mod de a fii similar celorlalţi. Căci  stilul acesta e pajul servil al condiţiilor ce mi-au împănat viaţa... şi eşuez când fiecare clipă de  dragoste, adică de viaţă adevărată, adică de umplere, adică de împlinire, o strângem în astfel de chingi ... Şi, de nu consider lăuntric că m-aş condamna să rămân o învinsă dintru început, voi devenii vasală a unei expresii muuult mai prietenoase mie. 

Cu un preaplecat semn de respect, voi fi de azi în slujbă lui: ”nu e îndeajuns...”. Iar acestă emblema răzleaţă îmi va deveni stegar...şi ce dacă! Să ştiţi că e făcută din dorinţa de a elabora ceva real, plin de viaţă... Pentru că nu-i niciodată îndeajuns de multă iubire ... Îmi voi asuma riscul acesta... 

Binecuvântez cu zâmbet deschis, orice dar al oamenilor către mine ca pe o ofrandă. Şi încerc să preţuiec "gesturile inimii" mai mult decât "obiectele buzunarului" ce sunt un cont obtuz şi inflexibil.

Profitoare

Aş dori să ştiu ce însemnă umbra ta. A sta în umbra cuiva? Oare ce înseamnă să stai în culcuşul acela, jocul acela, magia aceea, fortăreaţa aceea, ca într-o vizuină, la hibernat. Să-ţi văd umbra, cum se lasă peste mine şi cum eu intru în ea ca pe o uşă a sufletului. Pentru că asta s-ar întâmpla dacă, şi numai dacă ai fi foarte aproape de mine... tu, om drag eşti aşezat între mine şi soare ... tot timpul ...

Maleabilitate

 Am ajuns la un punct când nu mai mi-e teamă de suferinţă, o prevăd din ce în ce mai lungă şi o aştept şi mai profundă, ...., m-am înşelat când credeam că îi zăresc finalulul apropiat. Cred că am interpretat greşit anume semne ca mici torţe de speranţă şi nerăbdarea-mi vanitoasă mi-a jucat feste ... Toate astea vin din vina mea, recunosc; mi s-a inoculat doar că suferinţa e spălare a unor păcate şi că lipsa de suferinţă înseamnă răsplată. Dar cred că suferinţa astfel văzută, te vlăguieşte şi nu-ţi doreşti decât o pace a comodităţii, o prăbuşire oftată în somnul raţionalităţii pentru că înţelegi, că în urma  oboselii acumulate, crâncen doar, te-ai împotrivit! 

Scopul suferinţei e renaşterea şi drumul prin ea duce la reînvigorare.  Şi şti de ce uneori nu am capacitatea să văd? Pentru că sunt o fiinţă statică. Viziunea mea ca de copil mic, e ca şi cum dintr-o statuie gata făcută s-ar remodela o altă statuie mai mare, ... fără să fii înţeles în permanentă deplinătate, nici capacitatea Sculptorului Divin şi nici maleabilitatea aluatului din care suntem făcuţi noi.

FLUID

“The loveliest faces are to be seen by moonlight, when one sees half with the eye and half with the fancy”

 ... Uneori mi-eşti atât de aproape încât îţi simt tactil,  fluiditatea pulsului ...doar că sentimentele nu se mai întrupează în vorbe. Eşti ca un fier forjat în ale cărui arabescuri mă închid. Mă vei regăsi în maleabilul aspru al fierului topit ...

... Îmi ud în continuare rădăcina dragostei,
Nu ca o preoteasă uitată într-un ritual
Ci ca o iubită dornica să şteargă picioarele celui drag, cu părul ei.

...depun zâmbete neaşteptat de proaspete să-ţi fie cărare ...
Ai fi uimit să le vezi prospeţimea
Luminozitatea...
Şi-ai fi tentat poate, tentat să ...

Necontrolată e seva ce urca-n înţelesuri misterioase
Poate nedorită. Poate bruscă. De nestopat.
E seva unui vulcan de emoţii noi,
Nu din cele înnăbuşite şi decolorate...
Pune-ţi urechea,
Închide-ţi ochii,
Trage adânc, da' adânc, aer în piept ...
Dă la o parte cortina groasă cu "imaginea socială respectabilă"
Şi lasă să-ţi se prelingă
Pe buze,
Sevă de neranţulă.
 

Curmeiu-nmugureşte!

Spune?
Nu ai întrezărit
Zilele acestea,
Nopţile acestea,
În îngemănarea dintre conştient şi subconştient:
Imagini dezarmante cu noi,
venind din viitor?

Aprins de roşu

Scarlat, reprezintă o stofă roşie, de un roşu aprins (adică ca un stacoj căci stacojul  era denumirea veche a homarului sau racului mare)... M-am hotarât că o  să mă port câteva zile cu voi foarte  roşu, vizibil mult mai roşu decât o să suportaţi (ha ha ha), pentru a-mi comemora şi respecta cumva, pe acei cineva câţiva, cumva, moşi - stămoşi ai mei, abea cunoscuţii negustori de stofă ce au "pionierat- negustorit"  la jumătatea sec  XIX,  din Grecia şi plăcându-le lor, gustul Valahiei sau ploieştenizat...( Vă previn să nu vă plângeţi că veţi vedea  roşu în faţa ochilor!)



adică:
Roșu: acaju (maron roșcat), bordo (vișină coaptă), vișină putredă, cărămiziu, cireșiu, zmeuriu, căpșun(-iu), trandafiriu, roz, roz-pal, cinabru (roșu aprins), mac, coral(-, iu), stacojiu, fucsia, rubiniu, roibă (rumeneală), vișiniu, roz încarnat, magenta (culoare aprinsă amestec cu albastru), drojdie de vin, purpuriu, cârmâz(iu), etc.

ARGONAUT

                                                                                                  ...nimeni nu-şi poate ajunge sieşi! ( Bab)

De 50 de ani , mă locuiesc împreună cu mine

Şi-mi spun că nu sunt mai bătrână decât sunt...

Coabitez paşnic,

Chiar dacă uneori simt că am 2 emisfere străine de mine...

Acum ştiu că absida inimii e acolo unde-mi murmură sufletul

Şi că acolo, pururea e incandescenţă.

Lumea, s-a rotunjit între timp,

Şi mi-a rodit mulţi prieteni,

Unii, s-au copt atât de tare

Încât au picat pe undeva,

Alţii, trăiesc doar în propriul meu cap

Aducându-mi subtilă aromă de bucurie.

În rest, lucrurile nu stau atât  de rău ....

Desigur, pe ici pe colo mai renovez  

Ori mă nevoiesc să-mi înţeleg fibra genuină din care mă torc...

Oglinda adâncului meu adulmecă,

Îmbarcarea în imediata expediţie

A argonauţilor Cuvântului.  

Vocea şi vorbirea

Volatile dâre

Încrustate în creiere străine

Fonotecate, mai apoi ...

Voi, scrilejitori în caolinul minţii...

îmi treziţi fibre ale percepţiei ...

între balanţă şi reconfigurare ...

Ciocănitul ăsta, e „ de bine” uneori ...