Scrinul cu amintiri I

Am ajuns în sfârşit la locul unde-mi ţin eu, umbrele din mine. Şi frigul neîmplinirii. Şi stocul meu de figuri nedesluşite, îmbrăcate în mantale de ploaie deasă. Rece. E locul prăfuirii mele. E fabrica de scotocit duşmanii de prin ungherele trupului.  E un album cu sentimente ce îmbracă imagini reale, picurând nostalgii  aranjate fără nici  o noimă. Poate doar, în ordinea în care m-au durut cel mai mult. Multă strânsură....cu care aţâţ focul,  unde-mi surprind bucuriile născând şi loc al dragostei fără de sfârşit.