luni, 21 mai 2012

Prag ... ( și niciodată vid)

Nu-mi plac tiparele mai ales cele impuse...Îmi sunt deajuns cele pe care mi le-a dat Dumnezeu și nu mai prididesc să știu că mă încadrez în ele.... diferența e că tiparele omenești sunt mereu orizontale :(





Sunt la fel de vie ca o diagramă cu trepte,
și dacă trasezi linii între intersecţia „timpului” cu „drumul înainte”:
mă găsești între osia schimbării
și grinda sufletului...

Înaintez în praguri ...

... Şi ce dacă întâlnesc
oameni care mizează pe şubrezenie,
care-ţi pândesc trăirile,
fluturând steaguri de efemer
's localnici în ţara "urâţeniei firii"
şi sunt atât de săraci,
săraci lipiti!
sunt atât de înfricoşaţi
că nu fac nici un pas afară din furnicar...

Între timp,
În cer şi în inima mea
Iubirea străluceşte
Izvor,
pecetluit de sigiliul nestricăciunii...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu