Serendipitate

Din puțul de cuvinte, încerc să extrag povești noi. Mici întâmplări ca și cuvinte simple, miraculoase prin ele însăle, pe lângă care trecem zilnic și care ne ajută să creștem; să fim vii; semne ale frumosului, pe care le neglijăm din cauza micimii lor dar cu care ne hidratăm visele. De aceea, poate neverosimil dar îmi deschid tăcerea și ea să vă cuprindă - uitându-mă la voi cu înțelegerea de ca și când am avea împreună un același trup, același fel de comunicare, același mod de comuniune. Aceleași  binecuvântări pentru o a doua șansă ...

Despre "târgul Raiului" sau oportunitățile pe veci pierdute în viață, care te duc la dureri pustiitoare ... o poveste din tradițiile islamice relatată în "CARTEA NEAGRA" a lui Orhan Pambuk

( pag 382) "...Cunoști povestea despre cheia, istorisită de vestitul Mevlana? Noaptea trecută mi-a fost dat să visez ceva aidoma.

Peste tot domnea alb fără prihana, alb ca neaua, alb ca zăpada asta. M-am trezit deodată cu o senzație de frig, de rece ca gheața și cu o durere ascuțită în piept. Am crezut că aveam pe inimă o bucată de zăpadă, am crezut că aveam un bulgăre de cristal dar nu era așa - pe inima mea se găsea cheia de diamant a poetului Mevlana. Am luat-o în mână, m-am ridicat în capul oaselor, mi-am spus să deschid cu ea ușa camerei în care mă aflam și, prin urmare, am deschis-o; m-am pomenit însă  într-o altă încăpere iar acolo se află cineva care dormea într-un pat și care aducea cu mine, dar nu eram eu. Am descuiat ușa acelei încăperi cu cheia aflată pe inima celui care dormea, am lăsat în locul ei cheia mea și  m-am poment într-o altă încăpere; și în acesta, lucrurile s-au petrecut la fel: copii care aduceau cu mine, dar mai frumoase decât mine, chei pe inimile lor... Odaia următoare era la fel ca cea dinainte, care dădea în ea. Mai mult, când m-am uitat mai bine am văzut că în odăile cu pricina nu mă aflam doar eu, umbre aidoma mie, năluci aidoma mie, care umblau în somn, toate cu chei în mânp ... în fiecare încăpere se afla câte un pat și în fiecare pat câte un bărbat ca mine, care visa! Am priceput că mă aflam în târgul Raiului. Acolo, nu se târguiește nimic, nu există bani, nu există mărunțiș; nu sunt decât copii și chipuri. Iei copia care îți convine, ți-o așezi pe propriul chip de parcă ți-ai pune o mască... Dar eu știu că ultima copie pe care o caut eu se află în ultima dintre cele o mie și una de camere, a cărei ușă nu poate fi deschisă cu ultima cheie pe care am dobândit-o, îmi dau seama atunci că aș fi putut deschide ultima ușa cu prima cheie pe care o văzusem, cea rece ca gheața, aflată pe pieptul meu, dar unde se găseșete acum aceea cheie, pe mâna cui. N-am cum să știu care dintre cele o mie și una de încăperi este cea pe care am părăsit-o și în care era așezat patul meu, și astfel rătăcind din ușa în ușa, și din odaie în odaie, lăsând din mână o cheie și luând în mână alta, stăpânit de o părere de rău pustiitore, cu lacrimi în ochi, cuprins de tulburare în fața fiecăreia dintre copiile cufundate în somn, îmi dau sema că eu, pe vecie .... ( CARTEA NEAGRA  Orhan Pambuk)


PS SERENDIPITÁTE s.f. Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor științifice întâmplătoare. (cf. engl. serendipity)