răbdare

- Văd că tu, cauţi în orice, siguranţa !

Să şti că o cauţi steril printre: „evitând să ...” sau „alegând între ...” Sunt căi repede astupate. Nu vezi, atmosfera asta e plină de vapori de ignoranţă! Nu e siguranţă, e stagnare... E pseudosecuritate, căci băltirea te lipseşte de fericire.

 - Alegi regretul? ... doar regretul...??? Eternul regret! Nu te îmbăta cu starea asta de indolenţă. Pentru că a accepta spectacolul nu însemnă că ai şi păşit pe scenă. Alege confruntarea. Ia din prima gară expresul, şi porneşte.

Schimbarea trebuie să fie în aşa fel încât să nu te mai poţi întoarce înapoi. Izbucneşte!

Te-ai întrebat de ce ţi-e frică? Deoarece pierzând şi plin de cicatricele de după luptă, n-o să mai rămâi atât de frumos pentru noi, ceilalţi. Ori poate că te păzeşti de durere? De durerea chinuitoare, a rănilor adânci.

- Am păţit-o şi eu! Aşa că ştiu bine. Uneori, când pierdem, ne suntem hidoşi până şi nouă înşine. Pentru că ne-am pierdut visele în aceea luptă. Dar de fapt, dezgustătoarea e doar nevindecarea voită. Ea nu face decât să te deposedeze de tine însuţi. Sleit, e mai greu să te ridici. Munca în vedera vindecării e şi ea o adevărată stare de siguranţă. De ce? Căci desigur numai ea, are şi gust de creator.