Capul nu-mi mai intră în cameră
sufletului nu-i mai ajunge lumea asta.
Am călătorit până în ținuturile Mânăstirii de tâmâie,
drumeț rătăcit pe toate căile
spre o Romă a noastră,
a oamenilor obișnuiți,
copleșitor de luminoasă,
... și spre un Acasă din nou
în țara lui Mereu_Tu.
De unde această încredere?
Să Te caut din nou
și azi,
fără să mă gândesc că drumul îmi fură anii?
Din cauza oamenilor-măști,
tot timpul asemănători
dar niciodată
ca Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu