Sub mască

Zvârleau după mine cu pietre,
să nu mă găsească locul și să mă prindă
aici, unde dragostea noastră ar fi trebuit să fie și n-a fost.

Zvârleau după mine cu cuvinte,
ca să nu mă găsească izvorul și să mă adape
dar izvorul nu mă mai știe după cuvinte 
ci după plâns.

Zvârleau după mine cu vânt,
și așa au apărut, taifunuri, uragane, cicloane și anticicloane... 
uneori chiar ploi mai mărunte 
măturau strânsura miilor de sentimente neudate din noi.

Zvârleau după mine cu fulgere și frig, 
frig de suflet fără alinare,
dragostea noastră ar fi trebuit să fie, dar nu a fost aici!
...s-a risipit în respiratul de zi cu zi ...


Măi om drag, măi, unde te duci tu măi?