Să nu dormităm şi în cele câteva decenii destinate zbaterii. ( Vasile Ghica)
Sunt un spectator independent al nefericirii lumii,
al nemulțumirilor multiple,
a clocotului de sub masca cotidianului
a cârcotelilor acelora cu vederea scurtă.
Mi-e teamă de tăcerile noastre
de toropeli și topitura ca de somn,
ce curge leșios pe inimă
ce lasă dâre sleite, pe suflet.
Îmi fac griji, poate prea multe griji
că luminiscența fiecărui prieten,
drag prieten
se îmbâcsește de nu e lustruită la timp.
Mă usucă, înțelegeți, indiferența asta
când cu gesturi retezate
vă azvârliți mai siguri ca niciodată în abisul cuvântului
dorință,
Și de cel puțin o mie de ori pe zi
Îmi vine să vă spun răspicat,
Îmblânziți-vă, îmblânziți-vă
până nu deveniți mai duri ca granitul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu